Om demn de neamul sau!!!

«Водитель не разговаривает по-русски!»Un sofer de maxi-taxi vorbeste cu pasagerii in versuri - Voditeli, na ostanovke, ostanovi.- Acusi ajungem in statie si am sa opresc. - Cito? Cito?- Spun ca acusi am sa opresc. Inca n-am ajuns in statie.- Cio ti govorisi? Ia ne ponimaiu!- Acusi, dragul meu, am sa opresc!- Govori po-celoveceski! Cio ti tam cirikaesi?- Lucise cirikati po-nasemu, cem hriukati po-vasemu! „In tara-i mare porcarie”Dupa ce pasagerul a iesit si a trantit manios usa, niste femei au inceput sa se revolte, foarte suparate, strigand ca ceea ce face soferul este discriminare vadita. „Asa ceva nu se poate, este inadmisibil, ce va permiteti?”. „Eu vorbesc in limba mea si ma aflu in tara mea. Noi avem doi vecini: Ucraina si Romania si trebuie sa ne respectam unii pe altii si sa ne iubim. Dar Rusia este la o departare de o mie de kilometri. In rusa pot sa va spun doar cuvintele lui Maiakovski, scrise, de fapt, tot in rusa: Ia russkii viucil toliko za to cito im razgovarival Lenin, i voobsce-to russkii iazik prekrasen tem cito on bogat matami. Dupa ce spiritele s-au calmat, soferul a inceput sa declame o poezie: „Raspunde, dom’le presedinte, / Raspunde la poporul tau! / Ce vrei sa faci de-acu’nainte, / Daca mai crezi in Dumnezeu? / Poporul te-a ales pe tine, / Ca sa scoti tara din impas, / Copiii ca sa aiba paine / Si sa distrugi dezastrul azi. / Oare nu vezi, tu, presedinte, / Ca tara e plina de hoti, / Ca fura cei cu multa minte / Si vand la stanga, vand la toti? / E tara plina de parloaga, / Foame si boli, terori, banditi, / Oare nu-i timpu-n tara draga / De rele sa fim curatiti?”. Pasagerii il privesc zambind. Majoritatea celor care vorbesc ruseste, cand intra in microbuz, la iesire i se adreseaza in romaneste. „In tara-i mare porcarie, / Cum n-a mai fost de cand suntem, / La orice pas - pornografie / Si noi prin lege-o stimulam”. „Nevoile-s fara hotar”Vasile Rusu este sofer pe microbuzul 110 din anul 2001. Lucra la o cazangerie din satul Ciorescu, unde locuieste, cand, la 11 septembrie, a aflat despre atacul terorist de la New York. „In acea trista zi, m-am convins inca o data ca in istoria omenirii au existat trei curente negative: fascismul german, comunismul sovietic si islamismul musulman. De aceea, am hotarat sa devin sofer pe microbuz. Vroiam sa cunosc mai bine lumea, sa vad cum gandesc oamenii de diferite varste si etnii din R. Moldova, sa cercetez starea noastra nationala si sa vad daca avem vreo sansa de a depasi impasul instaurat de comunisti”, ne povesteste Vasile Rusu. Dupa ce mediteaza putin, recita in continuare: „La noi nu-s legi, iar de exista, / Nu-i apara pe cei muncind, / Unde te-ntorci, viata e trista, / Auzi necazuri, vezi plangand… / E plina cupa cu rabdare, / Ca-i stransa funia la par, / Parale nu-s, la pretul mare / Nevoile-s fara hotar”. Il intreb cine este autorul poeziilor pe care le declama zi de zi pasagerilor si el ne spune ca a scris o carte de versuri cu titlul „De dorul tau”, editata in 2004, intr-un tiraj de 10000 de exemplare, pe care a reusit sa le vanda toate si acum lucreaza la un nou manuscris.„Doar comunistii n-o duc rau”In microbuzul cu care lucreaza, Vasile Rusu are o inscriptie: „Voditeli ne razgovarivaet po-russki”. Iar pe partea laterala a oglinzilor are incleiat cate un abtibild tricolor. „Am pus tricolorurile pentru ca pasagerii sa ma cunoasca si, daca nu le place de mine, sa nu se urce. Astepte alta masina. Iar inscriptia am comandat-o sa mi-o scrie Ghena, un rus care stie bine rusa. I-am platit cu zece lei mai mult, numai ca sa-mi faca textul corect. De-ar fi mai multi ca mine, am scoate-o cumva la capat. Insa moldovenii nostri sunt fricosi, nu sunt uniti. Daca polemizez cu un rus, toti rusii din microbuz ii tin apararea, iar moldovenii tac si numai cand ies, imi spun ca-s bravo. Eu stiu ca-s bravo, dar ce folos ca-s numai eu? La noi, rusii lucreaza prin banci, prin localuri curate, iar moldovenii muncesc la strans gunoi - murdari si deznadajduiti. Pentru ca asa-i moldoveanul - moldovan, taran, baran…”, ne spune Vasile Rusu. Daca in microbuzul lui se urca vreo batrana si i se adreseaza romaneste, el o ia gratis, iar daca aceasta vorbeste ruseste, el insista sa-i plateasca. „Procedez astfel, pentru ca mama mea, care are 75 de ani, are numai doua clase la romani, insa stie rusa, iar astea, din trandavie, nu s-au incumetat sa invete limba tarii in care traiesc. La noi asa-i - o stie lumea - / Doar comunistii n-o duc rau, / Ne guverneaza ca minunea, / Sa-i arda-n para Dumnezeu!”.„Eu nu urasc rusii”In august 2005, Vasile Rusu a plecat pentru patru luni in lume, vizitand Germania, Ungaria, Polonia, Austria, Franta si Italia. Nu si-a propus alt scop pentru aceasta calatorie decat sa vada cum traiesc alti oameni. El afirma cu indignare ca, din toti cetatenii R. Moldova cu care s-a intalnit in Europa, nici unul nu era rus. „Eu nu urasc rusii ca popor, ne spune Vasile Rusu. Daca plec in Rusia, vorbesc cu tot respectul limba lor. La fel trebuie sa procedeze si rusii din Moldova. E adevarat ca exista si aici moldoveni mai rai si mai haini decat rusii, dar eu cu omul sunt om, cu nebunul sunt nebun, iar cu cel rau, ma fac rau. Din anii ’90 incoace, / Noi ce-am ales am si avut, / Un presedinte ce-a vrut pace, / Ce ne-a-mpartit si ne-a vandut. / Altul ne-a furat cu totul, / Chiar ne-a facut datori sa fim, / Si s-a ascuns, arde-l-ar focul / Cu toti banditii, da, poftim!”.Odata, in microbuzul lui Vasile Rusu s-a urcat Zinaida Julea. Inainte de a se aseza, artista i-a intins doi lei, la care soferul i-a raspuns: „Lasa, Zana, cand ai sa fii ministru al Culturii, atunci ai sa-mi platesti”. Fiind o fire deschisa si foarte comunicativa, Vasile Rusu are o multime de prieteni. El sustine ca, uneori, in urma unor discutii aprinse cu vorbitorii de limba rusa, acestia ii dau, pana la urma, dreptate. Mai mult decat atat, aflandu-se la volan, Vasile Rusu nu numai ca recita poezii, dar si vorbeste cu pasagerii. „La mine, in masina, se discuta permanent. Incep sa vorbesc singur. De exemplu, ma intreb cum am putea iesi din saracie si propun cateva solutii, iar oamenii se incadreaza apoi in discutie”, ne marturiseste Rusu.„Scrie, mai Vasilica, tu trebuie sa scrii”Porneste si fata de noi o discutie. „Consider ca insasi constructia statului Republica Moldova este incorecta. Noi avem prea multe ministere si departamente, pentru angajatii carora se cheltuiesc bani grei. Oare la ce ne-ar trebui, sa zicem, Ministerul Apararii? Oare are nevoie o armata mica de atatia conducatori si generali? Nu, evident ca nu are nevoie… Ar fi foarte bine daca ar veni toti tinerii nostri care muncesc in Europa, ca sa lucreze la ei acasa si sa nu umble atata prin straini”. Urca doi tineri care vorbesc intre ei ruseste. Soferul se agita si gesticuleaza, declamand: “Ei striga de democratie, / Chiar dac-o stiu, ei nu o spun / De cate feluri esti, hotie, / Lua-te-ar naiba chiar acum!”. Cei doi il privesc dand din umeri si se asaza. Tac. Trecem pe langa Cimitirul Armenesc. „Iata, s-a dus Colita, saracul. Nicolae Sulac, vreau sa zic, un om de aur a fost. El a fost cel care m-a incurajat sa scriu, indemnandu-ma: „Scrie, mai Vasilica, tu trebuie sa arati lumii ceea ce clocoteste in tine. Tu trebuie sa scrii si sa scrii”.http://www.timpul.md/Rubric.asp?idIssue=369&idRubric=4035