dragostea: totala sau nu???

trebuie dragostea sa monopolizeze intreaga personalitate a iubitilor sau nu???pentru a intelege mai usor ce am in vedere, am improvizat o povestire:JOCUL-Vezi luna?-Da...-Seamana cu tine: tot atat de frumoasa si seducatoare.-Esti...-Cum?-Irezistibil! Ma faci sa ma scurg printre degetele tale. Te iubesc, visatorule!-Si eu, lichidul meu!Mana aluneca printre picioarele ei, ratacind o clipa, apoi, incet, dar sigur, porneste spre punctul dorit… Fiecare milimetru parcurs de membrul lui face din fata ei un ecran cinematografic: pe care diferite stari se deruleaza cu o viteza nebuna. Respira sacadat, ragusit, chiar putin sufocant… E gata… Se moaie… sta sa cada. In ultimul moment se agata de gatul lui pentru a nu cadea singura in placere. Respiratia lor comuna devine ritmica… Miscarile - la fel. Leaganul daruirii ii clatina lin intr-o hora care dureaza pana la tipatul comun al sfasierii. * * *Rotocoale de fum de tigara invaluie patul conjugal, campul de lupta al sentimentelor, intr-o ceata albuie, prin care se intrevad doar ochii celor doi…ambii epuizati de oboseala dulce a implinirii. Mainile se cauta sub plapuma fierbinte si se regasesc impletindu-se intr-un ciucure: ciucurele dragostei, cununa dragostei lor, prin care, in afara de sangele biologic, curg in ambele directii si sentimentele declarate. * * *- Te iubesc!- ….M-m-m… * * *- Stii care e cea mai frumoasa zi din viata mea?- Hm…- Incearca sa ghicesti…- Ziua cand ne-am cunoscut?- Nu…- Cea in care ne-am sarutat intaia oara?- Nici…- Atunci, la sigur cea in care am facut dragoste prima data.- Hi-Hi-Hi… Iar nu ai ghicit, iubito!- Ma predau.- Prea lesne.- Nu pot inventa nimic.- Nici nu trebuie sa inventezi. Iti este de ajuns tot ce ai. Iti mai dau o sansa, daca vrei…- Bine… stai sa ma gandesc…Cred ca e ziua de azi, vei fi dorind sa ma iai de nevasta…asa e?- Da, dar nu din cauza petitului… Din alt motiv.- Care?- Ziua asta, asa mica si scurta cum este, le cuprinde ca o mama la sanul ei, pe celelalte dinainte…Si in ea sunt adunate si saruturile noastre, si corpurile noastre, si viitorul nostru…- Dar cea de maine?- Va fi si mai frumoasa, caci o va avea printer stramosi pe cea de astazi.- Filozoful meu, te iubesc… Lasa chestiile astea… orice zi e frumoasa. Si cea de azi. Care insa nu a fost prima…- Da, prima experienta se intipareste in cap cel mai bine…- Si ultima…- Pe noi nu ne paste asa primejdie, nu-I asa, puiul meu? * * *- Stii, mi-a venit o idee!- Mi-o zici si mie…- Normal. E pentru amandoi. Priveste in jur. Ce vezi?- Nimic neobisnuit.- Exact, nimic neobisnuit. Doar banalitati in mijlocul carora traim. Vrei sa facem un experiment?- Da, daca imi spui despre ce e vorba…- Camera in care traim, chiar daca nu vrem s-o recunoastem joaca un rol important in viata noastra.- Da, aici dormim.- Nu doar atat. De altfel, mai mult nu zic nimic. Asta e si scopul experimentului. Uite un pix, o foaie alba. Descrie camera noastra. Cum vrei si cum poti.- Cum asa sa descriu camera? Nu sunt pictor.- Nu conteaza, o vom zugravi prin cuvinte. Ne vom cunoaste atunci ochii cu care privim lumea. Sa vedem daca sunt aceeasi pe care ii sarut zilnic.- Ca intotdeauna ma uimesti. Fie. Facem limita de timp?- Cum vrei?- Bine, cand termin te anunt. Traind in aceeasi camera nu prea vad de ce ai scrie tu mai mult ca mine.- Si invers.- Sigur. Ai dreptate. * * *“Camera in care stau eu se afla la al patrulea etaj al unei case vechi, una din podoabele arhitecturale ale orasului dar nu este prea ingrijita. Oricum, luxul nu e doar fatada casei in care locuiesti, el mai vine si din suflet, atunci cand acesta se simte linistit printre lucruri. Camera mea nu e prea mare, nici nu am nevoie de ceva mai mult. Pentru putinele mele lucruri, la care tin mult, e destul de incapatoare. Am doua vaze cu muscate. Sunt dragute florile astea si ma elibereaza de stres atunci cand ma intorc obosita din oras. Vazeleau culoarea albastra – preferata mea. Acesta e micul meu secret. Si tavanul e albastru. Vopsit cu mana mea. Vazele nu stau jos, desigur. M-as impiedica la fiecare pas de ele. Le-am pus frumusel pe pervazul ferestrei, alaturi de pat, si noaptea ma trezesc gadilita de frunzele muscatei. Poate si ea viseaza impreuna cu mine. Restul camerei il ocupa doua dulapuri massive in care am aranjat lucrurile mele: haine, carti, si tot felul de maruntisuri de care imi este foarte greu sa ma despart. Apoi, langa celalalt perete, se afla patul… locul meu iubit, acolo unde imi place sa ma intind diminetile. Visez sa am un catelus micut, unul pufos si ascultator care sa-mi faca ochisori in fiece dimineata. Plapuma desigur este si ea albastra. O culoare frumoasa, spun cei care pricep la culori.” * * *“Sa ai o camera a ta e un lux, dar si o necessitate. Casa e locul de unde ratiunea porneste spre univers, si tot ea e locul unde ea se intoarce dupa ce a ratacit printre stele. E punctul meu de sprijin, toiaguil de care ma reazem atunci cand vreau sa colind un pic prin noianul de teorii si stiinte. Cel putin atat cat imi permit cunostintele mele, de altfel destul de reduse. Camera e locul unde sunt cel mai inspirat, gata sa ma avant cu torba de metafore asupra lumii intregi. In rest camera mea e una simpla: patru pereti, doua dulapuri, cu un sertar in partea de jos unde imi tin pozele cu fotbalisti. Zidane, Mradona, Platini, Nedved. Sa vedeti ce colectie am! Mai este apooi patul, florile de camera, care acopera aproape tot pervazul ferestrei, si cam atat.” * * *- Citesti tu primul?- Daca vrei? * * *A, e bine. Ti-a reusit.- Si eu cred astfel.In capul amandurora apare aceeasi intrebare: Dar unde sunt eu in descrierea lui? Si unde e celalalt in descrierea mea? * * *- Te iubesc.- Si eu te iubesc. Te vreau..- Ia-ma.O mana deceptionata se lasa peste picioarele-i reci. E aceeasi mana care a descris camera fara El. O alta mana, a ei, cea care a descris casa fara el o ajunge din urma, parca dorind s-o opreasca, dar se lasa pagubasa.Patul se strange la mijloc, sa-i mai primeasca inca o data la sanul sau lacom de marsupial. * * *- Te iubesc!- Si eu te iubesc. Noapte buna.- Noapte buna.