Cine ne-a furat iubirea?

Am incercat mult timp sa gasesc cele mai potrivite cuvinte pentru a defini iubirea. Am gandit mai intai s-o reprezint cumva printr-un desen ...nu am reusit, am incercat s-o cant nu am reusit s-o traduc decat prin imaginea unor tineri tinandu-se de mana, privindu-se in ochi, sarutandu-se...Dar tot parca nu era suficient. Am cautat apoi sa gasesc o completare prin vorbe, dar parca nici un cuvant nu era destul de plin de intelesuri pentru a surprinde sentimentul. Am incercat apoi sa adun din mine senzatii, vise, crampeie de ganduri, franturi de amintiri si sa le amestec pentru a obtine ceea ce voiam: un melanj care sa surprinda tot ceea ce inseamna iubire... si ... mi-am amintit de el. El reprezenta pentru mine iubirea. Imaginea lui, alaturi de mine inca imi trezeste fiori. Totul era atat de minunat, parca toata lumea era a noastra si parca toata lumea se reducea... la noi. Nimic nu mai conta. Idila noastra a durat ceva timp...pana s-a produs inevitabilul: ceva s-a rupt. Nu stiu de unde a inceput distanta, nici ce a generat-o, stiu numai ca acel "noi" la care tineam atat de mult devenise peste noapte (posibil numai mie mi-a parut aces rastimp o noapte...) "eu" si "el". Ce se intamplase cu iubirea noastra? Nu stiam nici eu nici el...Asta este pe scurt povestea mea... de dragoste... asemanatoare, sunt sigura, cu a multora dintre voi...Cine ne-a furat iubirea? Asta e intrebarea care, sunt convinsa ca va macina si pe voi ca si pe mine ...o intrebare al carei raspuns poate ne va aduce linistea, pacea interioara si care ne va deschide o portita spre launtrul nostru, spre ceea ce am dori sa fim si nu suntem, spre ceea ce am dori sa facem, dar nu avem curaj ...o cale spre noi insine.Cine unde a gresit? Si de ce? Cum poti pretinde ca iubesti pentru ca apoi sa-ti renegi simtirea? Poate ca raspunsul exista deja in noi, dar inca nu il constientizam. Odata, un intelept spunea ca daca vrei sa fii iubit, trebuie sa iubesti... asadar iubirea e un schimb. Te iubesc pentru ca ma iubesti? Eu cred ca iubirea nu trebuie sa depinda de nimic...simplu...iubesti sau nu. Mi-e greu sa caut acum pretexte pentru a ma absolvi de vina. Poate ca am fost eu cea care a gresit, poate ca a fost el, poate ca asa sta scris acolo...undeva...sau poate ca dualitatea functioneaza si in acest caz: nu poate exista iubire fara un revers, asa cum nu poate exista bine fara rau sau lumina fara intuneric. Explicatiile, oricat de multe si convingatoare ar fi, nu fac mai putin dureroasa despartirea, cu atat mai mult atunci cand nu mai e cale de intoarcere. Important este sa trecem peste momentele neplacute si sa ne gandim ca, de fapt, nimeni nu ne-a furat iubirea, ea e inca in noi, gata sa renasca.