Dragoste si gelozie...

Am fost invatati sa credem ca gelozia e strans legata de dragoste. "Nu e indragostit care sa nu fie macar putin gelos" se spune. Nimic mai neadevarat. Daca spui ca esti gelos din iubire spui de fapt ca nu iubesti suficient. Lucrurile sunt foarte clare dupa parerea mea, iubesti cu toata fiinta ta si atunci iubirea e adevarata si durabila, sau nu iubesti. Ti se pare doar ca afectiunea pe care i-o porti cuiva ar fi iubire, dar nu cobori in sufletul tau sa vezi ce se intampla cu adevarat. Cand iubesti cu adevarat iti pui sufletul in palmele persoanei iubite fara sa te intrebi ce va face aceasta cu el. Ai incredere nemarginita in persoana pe care spui ca o iubesti. Cand iubesti iti picura miere in cuvinte, pentru ca mereu le cauti - chiar inventezi unele noi - care sa exprime ce simti.Cand iubesti nu ai vise si planuri de viitor diferite de ale persoanei iubite. N-ai putea, pentru ca fiinta ta se simte desavarsita doar alaturi de persoana pe care o iubesti. Nu iubesti numai acea persoana, ii iubesti familia, ii iubesti catelul si floarea din fereastra. O iubesti cu toate calitatile, dar mai ales cu toate defectele ei si ti se pare de-a dreptul fermecatoare si unica. Si chiar asa este, pentru ca nimic nu este mai puternic pe lumea asta decat credinta noastra. Nu, nu ma refer la credinta religioasa aici, ma refer la credinta-incredere in tot ce reprezinta persoana iubita. Cand iubesti cu adevarat, fiecare lucru mic devine o mare bucurie pentru ca o imparti cu acea persoana. Fiecare lucru pe care il atinge capata o aura de sfintenie si-ti doresti sa-l pastrezi neatins ca intr-un muzeu al iubirii. Fiecare lucru pe care il primesti in dar de la persoana iubita are o valoare nemasurata si esti in stare sa te lupti si cu balaurii povestilor ca sa nu-l pierzi. Cand iubesti cu adevarat plutesti in al noualea cer, dansand printre nori si persoana pe care o iubesti ti se pare a fi un inger desi n-ai vazut niciodata cum arata unul.(va continua...)