Potopul

Voi porni in incercarea de a deslusi adevarul cu privire la Potopul petrecut in timpurile stravechi, in Tara LUANNA, citand pentru inceput din chiar textul Bibliei si anume din primul capitol, Geneza, fragmentul in care se face referire la apa. In acesta aflam ca Dumnezeu a zis:" Sa fie o intindere intre ape, si ea sa desparta apele de ape. Si Dumnezeu a facut intinderea, si ea a despartit apele care sint dedesubtul intinderii de apele care sunt deasupra intinderii. Si asa a fost . Dumnezeu a numit intinderea cer” . In Pilde 8, se spune ca"Dumnezeu a tras o zare pe fata adancului", iar in Psalmi 148.4 se spune:"Laudati-l, cerurile cerurilor, si voi ape, care sunteti mai pe sus de ceruri!"Aceasta “despartire a apelor”, prezentata atat de clar in text, imi pare destul de intriganta ca actiune reala, petrecuta candva, deoarece ar fi insemnat ca, brusc, o mare cantitate de apa ce acoperea planeta, a fost separata de restul acesteia, fiind “ridicata”si delimitata intr-un anumit fel, de masa cealalta de apa. Eu cred, si nu numai eu, ca o cantitate mare de apa, numita “apa din ceruri", pentru a o diferentia clar de apa in stare lichida care acoperea planeta, a fost “absorbita” si ridicata in aer pana la o anumita limita a atmosferei, necunoscuta noua.Ipoteza existentei acestei ape celeste in stare de vapori este imbratisata si sustinuta de catre doctor- Farid Abou-Rahme si prezentata in cartea sa "Si Dumnezeu a zis...”.Il voi cita pe autor pentru a axpune cat mai clar opinia sa in legatura cu subiectul comentat. Acesta scrie referindu-se la intinderea de ape: "Intinderea nu poate sa fie scoarta pamantului pentru ca el fusese deja creeat inainte si era terminata creatia lui. Nu ar mai fi facut o parte a pamantului ulterior. Deci nu este vorba despre ape subterane si cele cele de la suprafata pamantului, despartite de pamant, de scoarta, de sol ci de apele de la suprafata pamantului ( oceane, mari, toate) si altele din atmosfera, de deasupra acestora ce se afla pe suprafata pamantului. In acest caz, intinderea este reprezentata de atmosfera, de o anumita distanta de la suprafata apelor pamantului, pana la apele din cer. Intinderea este inaltimea dintre apele terestre si apele de deasupra, unde exista plante, animale, deci exista oxigen, atmosfera.Termenul original pentru "intindere" are sensul de invelis subtire comprimat sau aplatizat si intins- sa fie precum un acoperis, o patura ce acopera tot pamantul, formata din vapori de apa suspendati." Doctorul se refera la "bolta" biblica. El considera ca “apa de deasupra” se gasea sub forma de vapori suspendati, care alcatuiau unui invelis de o anumita grosime. Nu am nimic impotriva acestei ipoteze, ci chiar o consider logica si corecta. Apare insa o intrebare la care trebuie sa raspund: Cum se realiza circuitul apei in natura? Simplu, imi veti raspunde: Dar, lucrurile nu stau chiar asa, fiindca, veti vedea, in acea perioada nu ploua deloc.In aceasta privinta, Biblia este foarte explicita, precizand ca:" Domnul nu daduse inca ploaie pe pamant, si nu era nici un om care sa lucreze pamantul." Divinitatea crease plantele, vietuitoarele si inca nu ploase niciodata. Toata vegetatia si tot uscatul erau udate intr-o alta modalitate: "… un abur se ridica de pe pamant si uda toata fata pamantului".Pentru ca apa aflata in subteran sau cea de la suprafata sa treaca in forma gazoasa intr-o cantitate atat de mare si in mod continuu, trebuie ca temperatura planetei sa fi fost foarte inalta, deci planata, in acea etapa, sa fi fost fierbinte si chiar asa a si fost. Terra era inca fierbinte, precum este Venus in momentul de fata si apa se evapora din pricina temperaturii ridicate a scoartei terestre, non-stop. Perfect! Pana acum nici o problema, dar toata aceasta cantitate impresionanta de apa ridicata in atmosfera sub forma de vapori, unde avea sa fie depozitata, ce avea sa se intample cu ea? Sa ramana in totalitate sub forma de vapori suspendati este imposibil. De ce? Fiindca stim cu totii ca pe masura ce ne indepartam de limita atmosferei temperatura scade. Acumulandu-se mereu si mereu in atmosfera vapori de apa suspendati, patura de vapori care acoperea pamantul de jur imprejur precum o haina s-ar fi tot ingrosat si ingrosat pana cand ar fi intrat in contact, inevitabil, cu temperaturile scazute din afara atmosferei. In acel moment, vaporii s-ar fi condensat si ar fi aparut picaturile de apa, grele, cu neputinta a ramane suspendate in aer. Cu toate acestea, nu ploua, iar apa nu se putea evapora la nesfarsit, caci la un moment dat ar fi disparut cu desavarsire toata apa terestra, ci trebuia sa revina cumva in locul din care a fost absorbita, printr-un alt procedeu decat ploaia. Atunci cum era posibil ca aceste picaturi mult mai grele decat vaporii si aflandu-se deasupra lor ca locatie spatiala, sa ramana si ele suspendate si mai ales, cum se realiza circuitul apei in natura, la nivel planetar?Voi prezenta o ipoteza care va oferi o solutie problemei noastre si care in acelasi timp ar dezlega un alt mister, si anume, cel al existentei sau nu al fantasticului "izvor al raiului" din care curgeau patru fluvii ce udau gradina Edenului. De ce nu ar fi posibil ca toate aceste picaturi de apa sa cada pe pamant sub forma unui suvoi de apa, asemanator unui izvor, printr-un loc anume, de exemplu o ruptura, spartura din stratul de vapori ce inconjura planeta, creata in mod special si cu grija in acest scop? Ciudata “cadere de apa” care ar fi asigurat circuitul apei in natura, ar fi in viziunea mea "fluviul ce izvora din Paradis". Pentru a-mi sustine ideea il chem in ajutor pe marele teolog Efrem Siriul, care evocand intrebarile despre cele "patru fluvii care curgeau din izvorul raiului", raspunde:" Sint Nilul, Dunarea, Tigrul si Eufratul.Desi cunoastem locurile de unde izvorasc, nu acolo se afla obarsia lor.Caci raiul se afla undeva la o mare inaltime. Fluviile care au fost absorbite in cuprinsul raiului, de unde au coborat ca printr-un apeduct in mijlocul marii, iar "pamantul le scoate la iveala pe fiecare la locul sau." Efrem Siriul este de acord ca apale terestre s-au ridicat “la rai”, deci in ceruri, undeva la o inaltime mare, unde conform teoriei anterioare s-ar fi transformat vaporii in picaturi de apa, iar acestea, adunandu-se intr-un suvoi, s-ar fi intors pe pamant ca printr-un "apeduct". "Fluviul celest" s-ar fi varsat in mare si aceasta apa ar fi ajuns din nou in circuit iesind la suprafata sub forma celor patru mari fluvii de pe continent si evaporandu-se din nou. Imaginea prezentata de catre marele teolog concorda pana in cele mai mici detalii cu teoria mea. De asemenea, in Iov 25, 26, 27, cand Dumnezeu discuta cu Iov, El il intreaba pe acesta:"Cine a deschis un loc de scurgere ploii, pentru ca sa cada ploaia pe un pamant fara locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni, pentru ca sa se adape locurile pustii si uscate si ca sa faca sa incolteasca si sa rasara iarba?" Chiar Biblia ne spune ca apa care se afla in cer ajungea pe pamant printr-un loc anume pe care Creatorul il deschisese. Se intelege ca acesta deschidere, aceasta fisura, a fost creeata intr-un invelis care acoperea planeta si care era compact pana atunci. Invelisul era patura de vapori suspendati ce acoperea pamantul, iar locul de scurgere, spartura pe unde cobora apa sub forma unui fluviu, o cadere de apa continua, apa care se pare ca poseda calitati net superioare fata de cea terestra, fiind menita sa ajute la aparitia si cresterea vegetatieie pe un teren pustiu. Consider ca ipoteza a fost bine exprimata si de aceea voi trece mai departe, nu inainte totusi de a preciza ca o schimbare brusca a temperaturii atmosferice, in sensul de scadere a ei, (deci o racire brusca a planetei), ar fi dus la condensul intrgii mase de vapori suspendati din stratul ce inconjura planeta si la caderea lor pe pamant. Avand in vedere ca acesta cantitate de apa aflata in atmosfera era uriasa si ca acest condens s-ar fi realizat instantaneu in tot stratul, apa nu ar mai fi putut sa se scurga prin fluviul ceresc, ci s-ar fi prabusit sub propria greutate, sub forma unei caderi masive de picaturi de apa, a unei ploi torentiale, consemnata de Biblie ca fiind marele Potop.De asemena, daca printr-o modalitate oarecare s-ar fi impiedicat circuilatia apei prin canalul de legatura dintre apa terestra si cea atmosferica, fiind blocat acest canal, in mod cert ar fi avut loc condensarea atmosferica a vaporilor de apa suspendati si aparitia unei ploi continue, pana cand intreagul strat cu vapori ar fi disparut. In acest moment, ma intorc la Tara LUANNA, care se intindea in zona NV a tarii noastre, cuprinzand zona Carpatilor bogata in zacamant aurifer ( este si motivul pentru care s-au stabilit aici ) si va amintesc ca pentru a distruge un experiment genetic scapat de sub control, extraterestrii hotarasc sa provoace un potop care sa ucida toate fiinte create de ei si pe urmasii acestora. Au si facut acest lucru si va voi spune cum.Este posibil sa fi auzit vorbindu-se despre acel “axus mundi”, axul lumii, cordonul de argint al planetei, canalul sau energetic major cu care se leaga de restul Universului. Istoricii antici il localizau ca aflandu-se in Carpati, in muntele sfant. Cei mai multi cred ca acest munte este varful Omu din Bucegi, altii ca s-ar afla prin Fagaras, dar eu cred ca acest munte este Godeanu. El se afla in Muntii Orastie, zona locuita de catre extraterestrii din Tara LUANNA si chiar si denumirea lui este stranie, continand cuvintele God ( zeu in limba engleza) si Anu, numele primului rege al Tarii LUANNA, deci muntele acesta era muntele Zeului Anu, botezat dupa numele regelui. Generalul Vasile Dragomir, un mare iubitor al civilizatiei dacice si a adevarului, a demonstrat stiintific ca punctul cel mai inalt din punct de vedere geofizic al planetei este virful Muntelui Godeanu, muntele sacru al dacilor. Acesta afirma ca: “Avind in vedere punctul gravitational al pamintului, valorile metrice ale dimensiunilor pamintului sunt modificate din cauza cimpului gravitational, dar si datorita structurilor interne, la un moment dat, daca ai forma unui corp de rotatie pamintesc matematic. Forma pe care noi o avem ca baza pentru harti, forma matematica, se modifica la suprafata prin niste ondulatii care dau forma fizica a pamintului. Am scris si o carte pe care am publicat-o in timpul comunismului, acolo in Vest. Astfel, modelul geofizic rominesc s-a facut cunoscut in lume, iar acum vesticii umbla cu satelitii si fac comparatii cu geolitul nostru si nu le vine sa creada ca Noi am facut asa ceva pe cale astro-geodezica si gravitistica. Am unit tot ce era in tara noastra masuratori de inalta precizie, iar in final am scos trei carti despre aceste ondulatii: una se intituleaza "Harta cu ondulatia geolidului", a doua se cheama "Harta cu componenta din est la verticala pe un meridian " si a treia "Harta cu deviatia de la verticala in planul vertical". Deci trei elemente esentiale creeaza locul geometric al formei fizice (absolute), al formei Pamintului, datorita atractiei universale. Ei, aici in zona aceasta se gaseste punctul cel mai inalt geo-magnetic. In loc sa fie pe undeva prin muntii Fagaras, ori in muntii Paringului, il gasim aici, pe Muntele Godeanu. Aici este nodul acela de fier formidabil care creeaza un cimp magnetic atit de puternic, iar densitatea interiorului atit de mare incit cimpul gravitational capata ondulatii. Asta e ciudatenia, ca nu mai avem in tara asa puncte inalte, si ca avem si un ciudat invers, cu semn negativ.” Iata deci, ca in zona muntelui Godeanu exista un maxim energetic al planetei, exista intr-adevar acel ax energetic al lumii despre care vorbeau toate popoarele vechi si despre care se crede astazi ca este doar o legenda. Acest canal energetic senzational de puternic exista in perioada in care extraterestrii si-au intemeiat Tara in acest spatiu si, aici apare noutatea, prin acest canal circula apa, realizandu-se astfel circuitul apei in natura. Canalul energetic prin care curgea apa era “fluviul celest”, “apeductul” prin care “apa din ceruri”, purificata si incarcata energetic, fiind apa vie, (activ biologica sau structurata), ajungea pe pamant, fiind redata circuitului planetar. In momentul in care s-a hotarat provocarea potopului, s-a inchis acest cordon energetic prin care circula apa, apa vie, si s-a intrerupt circuitul normal al apei in natura. Avand in vedere ca “fluviul celest” se afla pe teritoriul Tarii lor, extraterestrii aveau acces la el si puteau sa il controleze si chiar sa il intrerupa pentru un scurt timp. Aceasta a fost intentia cand au hotarat producerea potopului, dar nu s-au gandit ca gestul va atrage urmari mult mai grave. Intrerupand canalul, ei au provocat condensarea intregii mase a vaporilor suspendati in atmosfera si prabusirea lor sub forma unei ploi catastrofale, atat ca intindere in timp cat mai ales ca debit. “Zeii” s-au ridicat in aer, in vehiculele spatiale de care dispuneau si au privit de acolo dezastrul provocat, speriati de intensitatea fenomenului si neputand sa il mai opreasca. Aceasta a fost prima ploaie care a udat pamantul si care a spulberat existenta unor conditii de viata de natura paradisiatica ( apa vie, lumina polarizata, plante gigantice si animale uriase, temperaturi constante propice dezvoltarii ideale a vietii, inexistenta virusilor, a anomaliilor genetice…). Prin tot ceea ce v-am prezentat anterior, am aflat ca nu numai oamenii au gresit de-a lungul timpului, ci si extraterestrii, dar viata a continuat, intr-o maniera sau alta, intotdeauna.