SEMNE DIN CER

"SEMNE DIN CER" PERSPECTIVA CRESTIN-ORTODOXa ASUPRA OBIECTELOR ZBURaTOARE NEIDENTIFICATE (OZN-urilor)Deceniile care au urmat celui de al II-lea Razboi Mondial au fost marcate nu numai de proliferarea uluitoare a cultelor orientale (mai ales in Occident) ci si de un fenomen paralel care, desi in aparenta neavand nici o legatura cu religia, se dovedeste a fi la o privire mai atenta un semn tot atat de clar al erei "post-crestine" ca si "noua constiinta religioasa" sau cultele orientale. Acesta este fenomenul obiectelor zburatoare neidentificate", care virtual au fost vazute in toate partile lumii, incepand cu prima "farfurie zburatoare" reperata in 1947.Credulitatea si superstitia omeneasca, care sunt la fel de mult raspandite astazi ca oricand in istoria omenirii, au facut ca acest fenomen sa fie intrucatva asociat cu "manifestarile bizare" ale diferitelor pseudo-religii contemporane. Intr-o masura nu mai mica insa, el a suscitat si interesul responsabil al unor reputati oameni de stiinta si chiar al unor echipe guvernamentale, interes ce s-a concretizat in publicarea unor studii si carti.Aceste investigatii nu au ajuns de fapt la niste rezultate pozitive in identificarea fizica a acestor obiecte zburatoare. Dar ipotezele cele mai noi, pe care le-au avansat cercetatorii pentru a explica fenomenele, sunt cu mult mai plauzibile decat vechile teorii de pana acum.In acelasi timp insa, aceste ipoteze de ultima ora ne aduc in prezenta unei "granite a realului" (chiar asa se si intituleaza una din lucrarile stiintifice mentionate), adica la limita unei realitati psihice si spirituale pe care, oamenii de stiinta respectivi nu sunt pregatiti sa o investigheze. In schimb, bogatia de informatii referitoare tocmai la aceasta realitate, asa cum o aflam din textele patristice si din Sfanta Scriptura, il plaseaza pe observatorul crestin ortodox in pozitia privilegiata din care el are toate datele care sa-i permita sa evalueze aceste noi ipoteze si fenomene "OZN" in general.Dar observatorul crestin ortodox este interesat nu atat de fenomenele ca atare, cat de mentalitatea asociata cu ele: cum interpreteaza oamenii in general OZN-urile si de ce? Printre primii care au abordat problema OZN-urilor in acest mod se numara si celebrul psiholog elvetian C.G. Jung, in foarte seriosul sau studiu din 1959, Flying Saucers: A Modern Myth of Things Seen in the Skies. (Farfuriile zburatoare: un mit modern al obiectelor vazute pe cer).In aceasta carte Jung abordeaza fenomenul in primul rand din perspectiva semnificatiei lui psihologice si religioase. Si, desi nu l-a clasat ca apartinand "realitatii obiective", el a identificat cu toate acestea in mod just zona cunoasterii umane, careia ii apartine. Oamenii de stiinta contemporani, chiar daca pornesc de la latura "obiectiva" iar nu cea psihologica a problemei, sunt si ei nevoiti sa apeleze la ipotezele "psihice" pentru a putea explica aceste fenomene.In abordarea laturii religioase si psihice a fenomenelor OZN, este mai inainte de toate important pentru noi sa intelegem cadrul general in limitele caruia s-au interpretat in general fenomenele OZN (de catre cei care au crezut in existenta lor, desigur), inca de pe vremea primelor lor manifestari la sfarsitul anilor '40. Ce anume erau oamenii pregatiti sa vada pe cer? Raspunsul la aceasta intrebare se poate afla aruncand o privire rapida asupra literaturii "stiintifico-fantastice" de mare popularitate.1. Atmosfera science-fictionOriginile acestui gen de literatura sunt indeobste plasate la inceputurile secolului XIX. Unii prefera sa-l considere precursor pe Edgar Allan Poe, care combina un stil de un realism foarte persuasiv cu o substanta narativa atinsa intotdeauna de "misterios" si de "ocult". Altii o considera precursoare a literaturii stiintifico-fantastice pe contemporana lui Poe, scriitoarea Mary Wollstonecraft Shelley (sotia celebrului poet), care, in cartea sa "Frankestein, or the Modern Prometheus" (Frankestein sau Prometeul modern, tradusa recent si in romaneste, n. tr.) combina stiinta fantezista si ocultism intr-un mod ce caracterizeaza multe scrieri stiintifico-fantastice de atunci incoace.Povestirea stiintifico-fantastica tipica avea sa apara insa la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, odata cu Jules Verne si H. G. Wells. Apoi, trecand prin faza manifestarilor literare de mana a doua, asa cum apareau ele in periodicele ieftine din America anilor 1939 si 1940, genul science-fiction a ajuns la maturitate si a devenit o forma literara de prestigiu international in deceniile din urma. Mai mult, un numar de filme de maxima audienta atesta cat de mult atmosfera SF captiveaza imaginatia maselor.Filmele SF ieftine si mai curand de senzatie ale anilor '50 au facut loc in ultimii aproximativ zece ani altora mai moderne, care isi spun "de idei", cum ar fi Odiseea spatiala 2001, Razboiul stelelor, sau Intalnirea de gradul III, fara a mai mentiona unul din cele mai lungi si mai gustate seriale de televiziune americane, Star Treck (distribuit si pe postul nostru national de televiziune, n. tr.).Filozofia sau mai curand ideologia care sta la baza spiritului SF si care il genereaza, este impartasita, chiar daca numai implicit, de toti creatorii de SF. Aceasta filozofie ar putea fi rezumata astfel:1. Religia in sens traditional este fie cu totul absenta, fie prezenta in mod accidental sau artificial. Chiar ca forma literara, SF-ul este in mod vizibil produsul unei perioade deja "post-crestine" (asa cum este cazul povestirilor lui Poe si Shelley). Universul SF este cu totul secularist, desi in el se amesteca adesea nuante oculte sau orientale. "Dumnezeu", atunci cand este mentionat, este prezentat ca o putere vaga si lipsita de contur, iar nu ca o fiinta personala (de ex. "Forta" din Razboiul Stelelor, o energie cosmica care are atat un aspect pozitiv cat si unul negativ). Fascinatia crescanda a omului contemporan fata de temele SF este o reflectare directa a pierderii valorilor religioase traditionale.2. In centrul universului SF nu se mai situeaza Dumnezeu, ci omul, dar nu omul asa cum il cunoastem noi astazi, ci asa cum va "deveni" el in viitor, conform mitologiei evolutioniste moderne. Desi eroii povestirilor SF sunt in general oameni obisnuiti, nu ei sunt cei care ies in prim plan, ci intalnirile lor cu diferite tipuri de "supraoameni" ce reprezinta rase "supraevoluate" ale viitorului (sau uneori ale trecutului) care de cele mai multe ori provin "din alte galaxii".Ideea ca exista forme de viata inteligenta "mult evoluata" pe alte planete a devenit atat de inradacinata in mentalitatea contemporana, incat pana si in cele mai respectabile speculatii stiintifice (sau semistiintifice) ea este socotita ca ceva de la sine inteles.Astfel, intr-o foarte populara serie de carti (Erich von Daniken, Chariots of the Gods - Carele zeilor -, Gods from OuterSpace - Zeii din spatiul cosmic) se aduc asa zise dovezi ale prezentei fiintelor "extraterestre" sau ale unor "zei" in preistorie, carora li s-ar datora aparitia subita a inteligentei la om, inteligenta care este anevoie de explicat prin teoria evolutionista obisnuita.Cercetatori de prestigiu din Rusia speculeaza ca distrugerea Sodomei si Gomorei s-ar datora unei explozii nucleare, ca in urma cu secole pamantul a fost vizitat de fiinte "extraterestre", ca Iisus Hristos se poate sa fi fost un astfel de "cosmonaut" si ca astazi "este posibil sa ne aflam in pragul unei "a doua veniri" a acestor fiinte inteligente din spatiul extraterestru. ** Sheila Catrander si Lynn Schroeder, Psychic Descoveries Behind the Iron Curtain - Descoperiri din sfera psihicului din spatele Cortinei de Fier), Bantam Books, 1977, pp. 98-99. Vezi articolele in lb. rusa ale Dr. Viaceslav Zaitaev, "Visitors from Outer Space", in Sputnik, Jan. 1967, si "Tamplest and Spaceships" - Temple si nave spatiale in Sputnik Jan. 1968Cercetatori la fel de reputati din lumea occidentala cred destul de serios in existenta "inteligentelor extraterestre", din- moment ce de aproape 18 ani incoace ei incearca, prin intermediul telescoapelor radio, sa intre in legatura cu ele. Exista in intreaga lume cel putin sase programe de cercetare conduse de astronomi, care incearca sa receptioneze semnale radio de la fiinte inteligente din spatiul extraterestru.De asemenea, "teologi" protestanti si romano-catolici contemporani, care s-au obisnuit sa urmeze orice idee noua pe care o lanseaza "stiinta", fac la randul lor speculatii in cadrul noului domeniu al "exoteologiei" (adica "teologia spatiului cosmic"), cu privire la natura raselor "extraterestre" (v. rev. Times, 24 aprilie 1978). Este de netagaduit ca mitul SF ii fascineaza cu putere pana si pe cei mai luminati intelectuali si oameni de stiinta ai zilelor noastre.Fiintele "evoluate" ale viitorului, asa cum apar ele in literatura SF, sunt prezentate invariabil ca unele ce au "depasit" limitele umanitatii obisnuite, mai ales cele ale "personalitatii". Asemenea lui "Dumnezeul" din povestirile SF, "omul" a devenit si el o impersonalitate bizara. In cartea Childhood's End (Sfarsitul copilariei) a lui Arthur C. Clarke, noua rasa de oameni are fizionomia caracteristica varstei copilariei, insa chipurile sunt total lipsite de personalitate; aceste fiinte sunt pe cale de a suferi transformari "evolutive" inca si mai inalte, pana la absorbirea intr-o "Supraminte" impersonala.In general literatura SF - ale carei idei se afla in opozitie diametrala fata de invatatura crestina, dar in concordanta perfecta cu unele scoli filozofice orientale - vede "progresul evolutionist" si "spiritualitatea" in termenii unei depersonalizari crescande.3. Umanitatea si lumea viitorului sunt vazute, in termenii SF, ca "proiectii" ale descoperirilor stiintifice celor mai noi; "proiectii" care nu sunt catusi de putin lipsite de substanta, pentru ca ele corespund remarcabil cu realitatea cotidiana a experientelor ocultiste si demonice, asa cum s-au desfasurat ele de-a lungul tuturor veacurilor.Iata cateva dintre caracteristicile acestor fiinte "supraevoluate" ale viitorului: comunicarea prin telepatie, capacitatea de a zbura, de a aparea si a disparea, transformarea aspectului unor obiecte sau crearea de scene si creaturi iluzorii prin "gandirea pura", miscarea la viteze ce depasesc cu mult mijloacele tehnologiei moderne, capacitatea de a supune alte persoane propriei vointe, precum si propovaduirea unei filozofii "spirituale" care se plaseaza "dincolo de orice religie" si care promite sosirea unui timp in care "inteligentele avansate" nu vor mai depinde de materie.Intr-adevar, toate aceste lucruri se obtin prin nimic altceva decat prin practici sataniste si vrajitoresti tipice. Intr-o istorie a literaturii SF se noteaza ca, "un aspect persistent al creatiilor SF este dorinta de a transcende experienta normala prin intermediul unor personaje si evenimente care depasesc conditiile de spatiu si de timp normale" .** Robert Scholes si Eric S. Rabkin, Science Fiction: History, Science, Vision, - Literatura SF: Istorie, Stiinta, Premonitie -, Oxford University Press, 1977, p. 175. Scenariile unor filme ca "Star Treck", precum si multe alte povestiri SF, seamana foarte bine prin unele locuri (mai ales in amanuntele lor "stiintific" - viitorologice) cu unele descrieri din "Vietile Sfintilor Parinti", pe vremea carora activitatile vrajitoresti erau ceva obisnuit la popoarele pagane, printre care sfintii erau de multe ori nevoiti sa-si duca viata.Literatura stiintifico-fantastica nu are mai nimic stiintific, si nici prea "viitorologica" nu este. Ea se prezinta mai degraba ca o intoarcere la originile "mistice" ale stiintei moderne - stiinta dinaintea "iluminismului" secolelor XVII si XVIII, care era foarte apropiata de ocultism.In aceeasi istorie a literaturii SF se noteaza ca "radacinile literaturii SF, ca si radacinile stiintei, se situeaza in zonele magicului si miticului" (Scholes si Rabkin). Cercetarile si experimentele contemporane din asa-zisul domeniu al parapsihologiei indica si ele o viitoare jonctiune intre "stiinta" si ocultism, dezvoltare care se afla in deplina armonie cu literatura SF.Literatura SF din Uniunea Sovietica (care se bucura acolo de aceeasi popularitate ca si in Vest, desi cunoaste dezvoltari usor diferite), cunoaste exact aceleasi teme ca si literatura SF din aria occidentala. In general, temele "metafizice" ale literaturii SF sovietice (care se scrie sub ochiul atent al cenzorului "materialist"), sunt de influenta occidentala sau sunt inspirate direct de spiritualitatea hinduista, asa cum se remarca in cazul scriitorului Ivan Efremov. Cititorul sovietic de literatura SF ramane, potrivit unui critic, "cu o capacitate vaga de a distinge demarcatiile critice dintre stiinta si magie, dintre omul de stiinta si vrajitor, dintre viitor si fantezie".Literatura SF, atat din Vest cat si din Est, ca si celelalte aspecte ale culturii contemporane, "confirma in intregime - spune acelasi autor -, faptul ca faza superioara a umanitatii o constituie ocultismul".*4. Prin insasi natura sa "viitorologica", literatura SF tinde sa devina utopica. Cateva romane sau povestiri chiar descriu o societate perfecta a viitorului, dar cele mai multe dintre ele se ocupa de "evolutia" societatii moderne la o stare mai avansata, sau cu intalnirea cu civilizatii superioare de pe alta planeta, cu speranta (care uneori este prezentata ca realitate) ca problemele cotidiene ca si limitarile conditiei umane pot fi depasite. In creatiile lui Efremov (si nu numai), comunismul devine "cosmic" si "incepe sa dobandeasca calitati nemateriale", iar "civilizatia post-industriala va fi ca aceea de tip hinduist" **.* G. V. Grebens, Ivan Efreniov - Theory of Soviet Science Fiction - Teoria literaturii SF sovietice, Vantage Press, New York, 1978, pp.108, 110** Grebens, pp.109-110"Fiintele avansate" din spatiul cosmic sunt adesea inzestrate cu calitati "mantuitoare", iar aterizarile navelor spatiale sunt semnul unor evenimente "apocaliptice" - de obicei sosirea unor fiinte binevoitoare care sa conduca oamenii in "progresul lor evolutiv".Intr-un cuvant, literatura SF a secolului XX este in ea insasi un semn graitor al pierderii valorilor si mentalitatii crestine in interpretarea lumii. Ea a devenit un puternic vehicul de diseminare a unei filozofii necrestine asupra vietii si istoriei, manifestand mai curand, pe fata sau in ascuns, influente ocultiste si orientale. Si tot aceasta literatura, intr-o perioada cruciala de criza si tranzitie a civilizatiei umane, a constituit o forta de prim ordin in crearea sperantei si a starii de asteptare actuale a "fiintelor extraterestre", care vor veni si vor rezolva problemele omenirii, calauzind-o catre o noua era "cosmica" a istoriei sale.Pretinzand ca este "stiintifica si nereligioasa", literatura SF in realitate este un mijloc propagandistic de varf (de forma secularista) in mediatizarea "noii constiinte religioase" ce invadeaza omenirea, pe masura ce crestinismul autentic supravietuieste in arii etnice si geografice tot mai restrans.Toata aceasta prezentare a constituit cadrul necesar pentru introducerea cazurilor concrete de aparitii OZN, care corespund in mod ciudat cu asteptarile pseudoreligioase spre care este stimulat omul "civilizatiei postcrestine"!2. Aparitii ale OZN-urilor si investigarea lor stiintificaDesi fictiune, ar putea spune cineva, literatura SF a pregatit intrucatva omenirea pentru aparitia OZN-urilor, noi in mod evident, neputand intelege realitatea lor "obiectiva" pe baza literaturii sau asteptarilor si fanteziilor omenesti.Inainte de a incerca sa aflam ce sunt OZN-urile, trebuie mai intai sa cunoastem natura si gradul de incredere pe care il putem acorda observatiilor care s-au facut asupra lor. Exista cu adevarat OZN-uri? Sau este vorba doar de perceptiile false, pe de o parte si dorinta de implinire psihologica si pseudo-religioasa pe de alta parte?Un rezumat foarte solid documentat al fenomenului OZN a fost dat de catre Dr. Jaques Vallee, un cercetator francez care in prezent locuieste in California, expert in astrofizica si in stiinta computerelor, si care a facut parte, mai multi ani, din comisiile de investigare stiintifica a rapoartelor referitoare la OZN-uri. Marturia lui este cu atat mai pretioasa, cu cat el a studiat cazurile de aparitii OZN si din afara Statelor Unite, mai ales din Franta, ceea ce intregeste considerabil tabloul general al fenomenului.Dr. Vallee afirma* ca, desi obiecte zburatoare ciudate au mai fost observate in secolele trecute, "istoria lor moderna" incepe odata cu transformarea lor intr-un fenomen de masa, adica odata cu anii celui de-al doilea Razboi Mondial si de atunci inainte. Pe continentul american fenomenul a fost receptat prima oara in 1947, dar el se repetase de mai multe ori pana atunci in tari ale Europei.* UFO's in Space : Anatomy of a Phenomenon - OZN-urile din spatiu: Anatomia unui fenomen -, Ballantine Books, N. Y., (publicat initial de Henry Regnery Company, 1965)In timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial., multi piloti raportau luminite ciudate ce pareau ca se afla sub un control inteligent, iar in 1946, mai ales in luna iulie, a fost un adevarat val de astfel de aparitii, in Suedia si in alte tari nord-europene. Initial s-a presupus ca obiectele percepute in acest val scandinav sunt "meteori", apoi ca ar fi "rachete" (sau "rachete fantoma") sau chiar "bombe", si uneori ca sunt "un nou tip de nava spatiala", capabila de miscari cu totul neobisnuite in spatiu si care nu lasa nici o urma pe sol, nici macar atunci cand par ca aterizeaza.Presa europeana era plina de stiri referitoare la valul acestor aparitii si toata lumea in Suedia vorbea despre ele; ele se comunicau de ordinul miilor, dar in nici macar unul dintre cazuri nu s-a emis ipoteza originii lor "extraterestre" sau "interplanetare". Dr. Vallee conchide ca "valul" a constat din aparitia unor obiecte reale, dar ramase neidentificate si ca el nu se poate pune pe seama "rumorilor" pre-existente despre OZN-urile sau despre "vizitatorii din spatiul extraterestru".Conform cercetarilor sale, din acest "val de farfurii zburatoare" si din altele ce i-au urmat, lipseste orice asociere intre interesul crescand al maselor pentru literatura SF si curbele maxime ale aparitiei bizarelor obiecte dupa cum nici cu ani inainte, cand Orson Wells panicase intreaga opinie publica americana in 1938, cu a sa adaptare radiofonica dupa Razboiul lumilor (H. G. Wells), nu existase nici o idee despre vreun "val de farfurii zburatoare".El concluziona ca "nasterea, cresterea si extinderea unui val OZN este un fenomen obiectiv, independent de influenta constienta sau inconstienta a martorilor oculari sau a reactiilor lor fata de el".Prima reperare, care s-a inregistrat in Statele Unite si care a fost preluata si difuzata in masa de mass-media americana, a avut loc in iunie 1947, cand Kenneth Arnold, un comis voiajor care isi pilota la acea ora propriul avion, a vazut noua obiecte in forma de disc, asemenea unor "farfurii" ce zburau in apropiere de Muntele Rainier din Statul Washington. Ziarele au preluat imediat vestea si astfel a inceput era "farfuriilor zburatoare".Ceea ce este totusi interesant, este ca aceasta nu a fost prima aparitie OZN americana; s-au facut alte observari nepopularizate, in lunile de dinaintea acesteia. Mai devreme, in aceeasi luna, avusese loc un val OZN in Ungaria, atestat de cincizeci de martori oculari.Deci, se vede clar ca aparitiile OZN din 1947 nu se datoreaza nicidecum peste tot isteriei colective generate de incidentul Arnold. S-au mai semnalat si alte aparitii in cadrul valului american din 1947, mai cu seama in lunile iunie, iulie si august. Desi unele ziare faceau speculatii despre "vizitatorii interplanetari", aparitiile erau totusi luate in serios de oamenii de stiinta, care presupuneau ca se afla in fata unei tehnologii foarte avansate, dupa toate probabilitatile americane, sau poate chiar rusesti.Un al doilea val s-a manifestat in iulie 1948, cu aparitii in America si in Franta. In Statele Unite niste piloti aflati in zbor de noapte la bordul unui DC-3 al companiei Eastern Airline au vazut o nava de zbor in forma de torpila cu doua randuri de "hublouri", inconjurata de un soi de aura albastruie si emitand o coada de flacari portocalii. In august al aceluiasi an s-au inregistrat numeroase aparitii la Saigon si in alte parti ale Asiei de sud-est, ale unui "obiect prelung in forma de peste".1949 a fost anul in care s-au semnalat discuri si sfere ciudate in Suedia si noi OZN-uri in America, doua dintre ele observate de specialisti si experti in astronomie. Valuri OZN mai mici, precum si aparitii izolate, au continuat in 1950 si 1951, in Statele Unite mai ales, dar si in Europa.In 1952 a aparut primul val OZN cu adevarat international, care s-a manifestat in aparitii repetate in S.U.A., Franta si Africa de Nord. Apogeul acestui val l-au constituit doua aparitii senzationale ce s-au manifestat deasupra Casei Albe din Washington, D. C. si deasupra Capitoliului, adica deasupra unor cladiri care se afla sub permanenta supraveghere radar. In septembrie, un alt val a cuprins Danemarca, Suedia, Germania si Polonia de nord. In acelasi interval s-a comunicat in Franta prima "aterizare" OZN, care include si prezenta unor "omuleti".In 1953 nu s-au mai inregistrat valuri OZN, ci doar aparitii izolate. Una dintre ele a avut loc la Bismarck, Dakota de Nord, cand, intr-o noapte, patru obiecte au plutit si au facut manevre de zbor deasupra unei statii de filtrare a aerului timp de trei ore. Raportul oficial al acestui eveniment se intinde pe mai multe sute de pagini, cu declaratii din partea unui foarte mare numar de martori oculari, cei mai multi dintre ei fiind piloti si personal militar.Anul 1954 a fost anul celui mai mare val OZN international de pana atunci. Franta a fost practic coplesita de aparitii comunicate zilnic pe parcursul lunilor septembrie, octombrie si noiembrie. Valul francez este caracteristic pentru dificultatile cu care se confrunta o investigatie stiintifica solida a fenomenului OZN: "Fenomenul a fost atat de intens, impactul asupra opiniei publice atat de profund, reactia ziarelor atat de emotionala, incat reflexia stiintifica ajunsese la saturatie cu mult inainte de a fi posibila o investigare serioasa. Drept urmare, nici un cercetator nu-si putea risca reputatia stiintifica studiind pe fata un fenomen prezentat cu atata patima si care inevitabil putea duce la distorsiuni; oamenii de stiinta francezi au pastrat tacerea pana cand valul a trecut si s-a mai estompat in constiinta oamenilor".In timpul valului francez au aparut caracteristicile tipice ale intalnirilor extraterestre de mai tarziu: "aterizari" OZN (in imprejurari bine descrise de cele mai multe ori), fascicole luminoase dinspre OZN inspre privitor, oprirea motorului masinii (martorului ocular) in vecinatatea locului aparitiei (OZN-ului), mici fiinte ciudate imbracate in "costume de scafandri", tulburari fizice si psihice grave la martorii oculari.Din 1954 incoace s-au semnalat in fiecare an astfel de aparitii in diferite tari, cu valuri internationale majore in anii 1965-67 si 1972-73. Aceste aparitii sunt indeosebi numeroase si cu efecte foarte adanci in tarile Americii de Sud.Cea mai cunoscuta investigatie guvernamentala a fenomenului OZN este cea intreprinsa de Flota Americana a SUA, la scurt timp dupa primele aparitii OZN americane din 1947. Aceasta investigatie, cunoscuta din 1951 sub numele de "Project Blue Book" ("Cartea Albastra") a durat pana in anul 1969, cand a fost abandonat la recomandarea "Raportului Condon" din 1968 - raport ce constituie opera unei comisii stiintifice condusa de un fizician renumit de la Universitatea Colorado.Cei care s-au ocupat indeaproape cu studiul ambelor rapoarte, au observat insa imediat ca in nici unul dintre ele nu se ia in serios existenta fenomenelor OZN si ca preocuparea lor este mai curand aceea de a calma opinia publica prin explicarea "oficiala" a unor fenomene spatiale considerate a fi derutante pentru populatie.Unele grupuri de persoane interesate de intelegerea fenomenului "Farfuriilor Zburatoare", au mers chiar pana la a afirma ca Statele Unite se folosesc de aceste investigatii ca de un paravan in spatele caruia tin ascunsa cunoasterea "adevaratei naturi" a fenomenului OZN.Dupa toate indiciile nu se poate afirma clar despre aceste cercetari decat ca au fost facute cu neglijenta, pentru simplul motiv ca obiectul lor central, fenomenul OZN, era privit ca neavand nici o legatura cu realitatea. Mai mult. Ca urmare a unor intamplari cu OZN-uri, care mai de care mai ciudate, chiar oamenilor de stiinta incepu sa nu le mai placa aceasta tema de cercetare, din aceleasi motive, am putea spune, care au determinat-o pe vulpe sa nu-i mai placa strugurii.Primul director al "Cartii Albastre", capitanul Edward Ruppelt, a mers pana la a marturisi ca "daca scopul Fortelor Aeriene a fost acela de a crea si mai multa confuzie in jurul acestui fenomen, atunci ei nu ar fi putut face o treaba mai buna... Se poate vorbi despre o confuzie organizata in abordarea acestei probleme... Totul in acest raport se bazeaza pe premisa ca de fapt nu exista OZN-uri"*.Raportul Condon contine cateva explicatii "clasice" ale Fenomenului OZN; in una din ele, de exemplu, se afirma ca "aceasta aparitie neobisnuita trebuie considerata asadar ca facand parte dintr-o categorie de fenomene aproape cu siguranta naturale, dar care sunt atat de rare, incat nu au putut fi descrise sau evaluate pana la momentul aparitiei lor, sau de la acel moment inainte".Consultantul stiintific principal al "Cartii Albastre" pentru mai bine de jumatate din cei 22 de ani, cat au durat investigatiile, a fost astronomul J. Allen Hynek de la Northwestern University; el a numit pe fata toata aceasta activitate drept un "proiect pseudo-stiintific"**.* Ruppelt, Report on Unidentifted Flying Objects, - Raport asupra Obiectelor Zburatoare Neidentificate - Ace Books, New York, 1956, pp. 80 -83** Hynek, The UFO Experience : A Scientific Inquiry Experienta OZN : O investigare stiintifica, Ballantine Books, New York, 1977, pg. 215, 219In cei 22 de ani de investigatii, asa cum au fost ele, "Cartea Albastra" a reunit totusi peste 12000 de cazuri de fenomene aeriene uimitoare, dintre care 25% au ramas "neidentificate" in pofida chiar a "explicatiilor" adeseori forjate. Mii de alte cazuri s-au colectat si se mai colecteaza inca de catre organizatii particulare din S.U.A. si din alte tari, in conditiile in care aproape toate organele guvernamentale se feresc sa faca comentarii asupra lor.In Uniunea Sovietica subiectul a aparut mentionat public pentru prima oara in 1967 (ceea ce inseamna implicit aprobarea oficiala), cand Dr. Felix U. Ziegel de la Institutul de Aviatie din Moscova afirma, intr-un articol din revista sovietica Smena, ca "radarul sovietic receptioneaza obiecte zburatoare neidentificate inca de acum douazeci de ani".***In aceeasi perioada a avut loc o conferinta stiintifica (sovietica) pe tema "Civilizatii Spatiale", condusa de astronomul armean Victor Ambartsumyam, care sublinia urgenta unor studii preliminare privind problemele stiintifice si tehnice ridicate de comunicarea cu astfel de "civilizatii" a caror existenta el o considera de la sine inteleasa.**** In anul urmator insa, tema OZN-urilor a fost din nou interzisa in Uniunea Sovietica, iar de atunci cercetatorii sovietici isi comunica rezultatele colegilor lor din vest doar pe cai neoficiale.*** UFOs, What are they? - Ce sunt OZN-urile? - in Smena, Aprilie 7, 1967. Vezi si articolul "Unidentified Flying Objects" - "Obiecte Zburatoare Neidentificate" - in Soviet Life, Feb. 1968; Ostrander si Schroeder, Psychical Discoveries Behind the Iron Curtain , pp. 94-103**** Felix Ziegel, "On Possible Exchange of Information with Extra-Terrestrial Civilizations" - Despre posibilele schimburi de informatie cu civilizatiile extraterestre, studiu prezentat la Institutul de Inginerie al Sindicatelor din Moscova la 13 martie 1967 Psychic Discoveries, p. 96 In Statele Unite subiectul se situeaza "in afara ariei" de cercetare, atat pentru cercurile de resort militare, cat si pentru oamenii de stiinta propriu-zisi, dar este demn de notat faptul ca in anii din urma un numar din ce in ce mai mare de specialisti (mai ales tineri) iau foarte in serios fenomenul OZN si se intrunesc pentru a studia cele mai adecvate metode de cercetare; Cercetatorii Hynek si Vallee vorbesc despre un "colegiu invizibil" al unor oameni de stiinta foarte activi in cercetarea problemei, dintre care cei mai multi refuza sa-si vada mentionat numele (in massmedia) in contextul cercetarilor fenomenului OZN.Exista desigur si altii care neaga existenta OZN-urilor, punandu-le pe acestea pe seama unor perceptii deformate, dupa ei OZN-urile nefiind altceva decat obiecte naturale, baloane, avioane etc., sau simple trucuri sau "proiectii" psihologice. Unul dintre acesti autori este Philip Klass; el "demasca" cu delectare fenomenul OZN, si trage concluzia, in urma catorva investigatii, ca OZN-urile sunt fie fenomene naturale, fie falsuri grosolane. Investigatiile sale l-au convins ca "ideea unor nave spatiale miraculoase apartinand altor civilizatii este un basm confectional pe masura mentalitatii adulte". ** Philip J. Klass, UFOs Explained Explicarea OZN-urilor, Random House, New York, 1974, p. 360Asemenea cercetatori de neclintit se bazeaza mai ales pe faptul ca practic nu exista dovezi concrete (fizice) ale existentei OZN-urilor, chiar partizanii cei mai vajnici ai existentei lor, fiind nevoiti sa recunoasca putinatatea dovezilor de ordin fizic din chiar cele mai bine documentate rapoarte.Dar, ceea ce a convins un numar de savanti, in anii din urma, sa ia in serios fenomenul, nu este dovada fizica a existentei lor, ci faptul ca o multitudine de persoane, a caror probitate si seriozitate nu poate fi pusa la indoiala, au vazut lucruri ce se situeaza dincolo de orice explicatie si care au avut asupra lor un efect puternic.Iata cum descrie Dr. Hynek aceste marturii: "Aveam invariabil sentimentul ca ma aflu in fata unor oameni care imi descriu desfasurarea unui eveniment foarte real. Acest eveniment se constituia pentru acea persoana intr-o experienta capitala, pe care si-o aminteau in cele mai mici detalii si care nu avea nici o legatura cu imaginatia; un eveniment pentru care de obicei respectiva persoana nu era catusi de putin pregatita - si a carui intelegere o depasea cu desavarsire" (The UFO Experience).Aceasta experienta a intensei realitati a fenomenului OZN, conjugata cu lipsa totala a dovezilor fizice care sa ateste existenta lor, plaseaza fenomenul mai curand in sfera studiilor de psihologie, decat in cea a investigarilor unor fenomene fizice; mai precis, in sfera cercetarilor prin care se studiaza mai curand rapoartele decat intalnirile extraterestre in sine, si gradul de credibilitate si consistenta a acestor rapoarte.Activitate care tine deja de domeniul psihologiei, din care in mod firesc abordarile care urmaresc exclusiv dovezile palpabile ale existentei OZN-urilor se exclud ca neadecvate. Dar din aceasta perspectiva poate ca nici parerea d-lui Klass cum ca aceste "nave spatiale miraculoase" nu sunt decat niste "basme pentru oameni mari" - nu este cu totul neindreptatita. Pentru ca a vedea cu proprii ochi un OZN este una, iar a interpreta ceea ce ai vazut (sau ceea ce altcineva a vazut) este cu totul altceva: experienta in sine poate sa fie reala, in timp ce relatarea sau interpretarea ei poate sa tina de domeniul "basmului" sau a miturilor contemporane.Prin activitatea sa, Dr. Hynek a contribuit mult la inlaturarea prejudecatilor despre intalnirile sau observarile obiectelor extraterestre. El a aratat clar ca de cele mai multe ori persoanele care declara asemenea intalniri sau observari nu sunt nici sectanti superstitiosi si nici oameni needucati sau labili psihic. Declaratiile unor astfel de indivizi (care nu prezinta credibilitate) sunt usor de identificat si orice cercetare asupra lor este automat sistata.Dimpotriva, relatarile cele mai coerente si mai precise vin din partea unor oameni normali si responsabili (adesea de formatie stiintifica), pe care respectiva experienta i-a surprins sau chiar socat si careia ei nu ii gasesc nici o explicatie (The UFO Experience); si cu cat experienta este mai puternica iar OZN-ul vazut mai de aproape, cu atat mai putin dispusa este respectiva persoana sa o relateze.Dos