JUPITER

A cincea planeta de la Soare este o imensa minge de gaz, atat de mare incat toate celelalte planete ale sistemului solar ar putea incapea in ea. Ceea ce putem observa este invelisul gros de nori ce apare sub forma unor fasii portocalii, gri si albastre ce infasoara planeta. In atmosfera planetei s-a inregistrat o puternica miscare a curentilor atmosferici asemanatoare uraganelor de pa Pamant. Acest lucru se observa sub forma unei uriase pete rosii ce depaseste de doua ori suprafata terestra. Pe Jupiter vantul sufla cu o viteza de 480-500 km/h, pe Pamant vantul rareori depasind 250 km/h. Atmosfera planetei se constituie in trei straturi. Stratul superior contine amoniac, stratul intermediar este format din amoniac si hidrogen iar cel interior este format din hidrogen. Temperatura la suprafata planetei variaza intre -205 si -230 grade celsius. Presiunea la nivelul norilor pe Jupiter este de zece ori mai mare decat la nivelul marii pe Terra. Jupiter dispune de un puternic camp magnetic ce actioneaza pe o distanta de 50 ori mai mare decat raza sa. Datorita vitezei mari de rotatie, Jupiter are o forma turtita la poli asemeni Pamantului. Jupiter are cel putin 16 sateliti si un set subtire, abia perceptibil, de inele. Cei mai importanti sateliti sunt Io, Europa, Ganymede si Callisto. Ei orbiteaza in acelasi plan si sunt vizibili cu ajutorul telescopului. Date istorice: In vremurile stravechi era considerata de cei din Mesopotamia ca fiind o stea hoinara asezata pe cer de catre un zeu pentru a veghea asupra poporului pe timpul noptii. In 1610 Galileo Galilei a folosit un telescop cu o putere de marire de 20 de ori pentru a observa 3 "stele" din jurul planetei Jupiter. Pe parcursul mai multor nopti a observat aceste "stele" dar ele erau de fiecare data in pozitii diferite, conducandu-l la concluzia ca de fapt nu erau stele ci niste corpuri cosmice ce orbitau in jurul giganticei planete. In anul 1994, astronomii din toata lumea au urmarit cum fragmente desprinse din cometa Shoemaker Levy 9 au lovit planeta Jupiter. In imaginea alaturata se pot observa mai multe pete intunecate datorate impactului. Satelitul Distanta fata de Jupiter (km) Raza (km) Masa (kg) Descoperit de: ...in anul MetisAdrasteaAmaltheaThebeIoEuropaGanymedeCallistoLedaHimaliaLysitheaElaraAnankeCarmePasiphaeSinope 128129181222442671107018831109411480117201173721200226002350023700 201098501815156926312400893183815202518 9,56e161,91e167,17e187,77e178,94e224,80e221,48e231,08e235,68e159,56e187,77e167,77e173,82e169,56e161,91e177,77e16 SynnottJewittBarnardSynnottGalileoGalileoGalileoGalileoKowalPerrineNicholsonPerrineNicholsonNicholsonMelotteNicholson 1979197918921979161016101610161019741904193819051951193819081914 IoIo este cel de-al treilea ca marime dintre satelitii lui Jupiter, putin mai mare decat Luna. Io a fost decoperit in anul 1610 de catre Galileo si Marius. Spre deosebire de ceilalti sateliti din sistemul nostru solar, Io si Europa sunt asemanatori in compozitie cu planetele terestre, avand in compozitia lor roca in stare lichida. Din ultimele date, reiese ca Io are un miez metalic, avand o raza de peste 900 km. Suprafata satelitului este cu totul deosebita de oricare alta din sistemul nostru solar. Lucrul acesta a fost o mare surpriza in urma misiunilor Voyager de explorare a sistemului nostru solar. Cercetatorii se asteptau sa gaseasca aici cratere formate in urma impacturilor cu alte corpuri ceresti, urmand sa stabileasca astfel varsta suprafetei acestuia. Aici insa sau gasit foarte putine cratere, suprafata fiind deci foarte tanara. In loc de cratere, Voyager 1 a gasit aici numeroase conuri vulcanice. Multi dintre acesti vulcani sunt inca activi. Acest lucru poate fi considerat cea mai importanta descoperire din programul Voyager, demonstrandu-se astfel ca si alte corpuri ceresti au un interior incandescent si activ. Pe suprafata satelitului intalnim aproape toate formele de relief terestre: canioane adanci de cativa kilometri, lacuri formate din sulfuri lichide, munti, care nu sunt de origine vulcanica, vulcani activi ce imprastie un lichid vascos pe suprafete intise, etc. Temperatura la suprafata lui Io poate ajunge si la 2300oC dar cea medie atinge valoarea de -150oC. Europa Europa este cel de-al patrulea dintre satelitii lui Jupiter dupa marime, fiind putin mai mic decat Luna. A fost descoperit de Galileo si Marius in 1610. Ca si Io, Europa este asemanator din punct de vedere al compozitiei cu planetele terestre. Datele recente arata ca Europa are o structura interna stratificata, avand (se pare) un miez metalic. Spre deosebire de Io, Europa este acoperit cu un strat de gheata ce ascunde se pare un ocean dedesubt, acesta ducand la numeroasele crapaturi din gheata. Astfel, suprafata satelitului nu este asemanatoare cu nici a unui alt corp din sistemul nostru solar, fiind extrem de uniforma. Cele mai mari diferente de nivel de pe Europa ating cateva sute de metri. Aici sau gasit urmele a doar catorva cratere datorate impacturilor cu alte corpuri, doar trei dintre acestea avand diametre mai mari de 5 km. Acest lucru indica faptul ca Europa are o suprafata tanara si activa in acelasi timp. Suprafata arata exact ca un ocean inghetat de pe Terra, adancimea oceanului de aici fiind estimata la 50 km. Acesta este mentinut in stare lichida de caldura generata de nucleul satelitului. Daca este asa atunci aici este singurul loc din sistemul solar unde exista apa in stare lichida in cantitati semnificative. Ultimele observatii au aratat ca Europa are o atmosfera extrem de rarefiata alcatuita in special din oxigen. Dintre toti satelitii sistemului nostru solar doar alti patru(Io, Ganymede, Titan, Triton) se cunosc a avea o atmosfera. Spre deosebire de Terra, oxigenul de aici nu este de origine biologica. Cel mai prbabil, acesta este generat de razele solare si de particulele incarcate electric ce ajung pe suprafata satelitului, producand vapori de apa ce sunt descompusi apoi in hidrogen si oxigen. Hidrogenul se pierde in spatiu ramanand astfel doar oxigenul. De curand sa descoperit ca Europa are un slab camp magnetic, un sfert din cel al lui Ganymede, ce variaza in timp ce satelitul intersecteaza puternicul camp magnetic a lui Jupiter. Acest lucru demonstreaza ca acolo exista un material conductor, probabil acest ocean. Ganymede Ganymede este cel mai mare dintre satelitii planetelor din sistemul nostru solar. Este mai mare in diametru decat Mercur (dar are doar jumatate din masa acestuia) si mult mai mare decat Pluto. Ultimele cercetari arata ca Ganymede are o compozitie stratificata pe trei nivele: un miez metalic lichid inconjurat de roca, la exterior fiind invelit de un strat de gheata. De fapt Ganymede este asemanator cu Io, avand un strat de gheata deasupra. Suprafata este impartita in doua categorii. O parte este foarte veche, prezentand urmele numeroaselor coliziuni cu alte corpuri ceresti, una relativ noua, aici fiind vizibile urmele unei activitati tectonice similare cu a Pamantului. Din acest punct de vedere, Ganymede este mult mai asemanator Pamantului decat Marte sau Venus. De curand s-a descoperit existenta unei atmosfere rarefiate alcatuita in principal din oxigen (acest lucru nefiind o dovada a existentei vieii aici). Cratere se observa pe toata suprafata lui, densitatea acestora ducandu-i pe cercetatori la concluzia ca varsta acestui satelit este de peste trei miliarde de ani. De asemenea, s-a descoperit existenta unui camp magnetic ce interactioneaza cu cel al lui Jupiter. Acesta este generat probabil de existenta fluidelor conductoare din interior, ca si in cazul Pamantului. Callisto Callisto este cel de-al doilea ca marime dintre satelitii lui Jupiter, avand un diametru de 4800 km. A fost descoperit deasemenea in anul 1610 de catre Galileo si Marius. Callisto este doar cu putin mai mic decat Mercur dar cu toate acestea nu are decat o treime din masa acestuia. Spre deosebire de Ganymede, Callisto se pare ca are o structura interna nu prea complexa. Callisto este alcatuit din 40% gheata si 60% roca si fier, roca in special spre interior. Titan si Triton sunt se pare asemanatori din acest punct de vedere. Suprafata acestuia este acoperit in intregime de cratere. Callisto are cea mai batrana si mai plina de cratere suprafata dintre toate corpurile observate pana acum in intregul sistem solar. Cele mai mari cratere sunt inconjurate de cercuri concentrice datorate probabil unor mici miscari ale ghetii de aici in decursul a milioane de ani. Cel mai mare crater de aici, aproape 3000 km in diametru, a fost numit Valhalla, rezultat in urma unui impact devastator. Callisto are o atmosfera rarefiata formata indeosebi din dioxid de carbon. A mai fost detectata existenta unui slab camp magnetic, datorat probail unui lichid bogat in saruri in interiorul satelitului. Spre deosebire de Ganymede, aici exista putine dovezi ale unei activitati tectonice.