PAMANTUL / TERRA

A treia planeta de la soare este, in termeni stiintifici, foarte asemanatoare cu primele doua. De fapt, primele patru planete (Mercur, Venus, Pamantul si Marte) au toate in compozitie piatra si metal ca "ingrediente" principale. Fiecare dintre acestea sunt supranumite "terestre" au o suprafata solida, spre deosebire de celelalte planete gazoase. Structura si conditii fizice: Terra are o constitutie particulara in sistemul solar. Este formata din trei invelisuri specifice : atmosfera, hidrosfera si litosfera, fiecare avand o structura si o constitutie complexa. Atmosfera imbraca globul terestru cu un invelis gazos continuu de peste 3000 km, fiind formata din trei paturi. Stratul inferior - troposfera - se intinde pana la 11 km in medie si este constituit din azot (78,1 %), oxigen (20,9 %) si gaze rare, dioxid de carbon si vapori de apa (1 %). Aici se produc toate fenomenele meteorologice obisnuite. Al doilea strat - stratosfera (11-100 km) - este format din azot, hidrogen si oxigen, in proportii variate, in raport cu inaltimea, dar de la 80 km hidrogenul devine preponderent. In sfarsit, cel de-al treilea strat - ionosfera (100-3200 km) - este constituit din gaze foarte rarefiate si puternic electrizate. Presiunea atmosferica, inregistrata la nivelul marii, la latitudinea de 45o si temperatura de 15oC este de 760 mm/Hg. Presiunea atmosferica scade in raport cu altitudinea si cu temperatura. Temperaturile extreme la suprafata solului sunt cuprinse intre +80oC si -94,5oC. Temperatura medie anuala este de 14,80C. Hidrosfera cuprinde in primul rand asa-numitul Ocean Planetar (oceanele si marile deschise), care totalizeaza 70,8%din suprafata Terrei, cu o adancime medie de circa 3800 m. Apele oceanice au o concentratie salina de 30-40%. La aceasta se adauga apele interioare de suprafata (curgatoare si statatoare), panzele freaticesubterane si apa in stare solida din calotele glaciare (care reprezinta de 15 ori volumul apelor de suprafata). Litosfera cuprinde patura solida (scoarta) de la suprafata Terrei a carei grosime este de 70-120 km. Structura interna a Pamantului are urmatoarea constitutie : perisfera (1000 km) formata din magma, mezosfera (1800 km) alcatuita din compusi ai fierului si centrosfera sau nucleul (3500 km) formata din metale grele. Pamantul dispune de un magnetism propriu determinat de prezenta nucleului metalic. Datorita unor conditii favorabile specifice Terrei (invelisul gazos protector, prezenta oxigenului in atmosfera, existenta apei, temperaturi in limite moderate) a fost posibila aparitia si intretinerea vietii. Luna Luna este singurul satelit natural al Pamantului. Luna este cunoscuta, desigur, din cele mai vechi timpuri. Ea este cel de-al doilea obiect ca stralucire de pe cer, dupa Soare. Deoarece Luna orbiteaza in jurul Pamantului o data la 29,5 zile, unghiul dintre Pamant, Luna si Soare se schimba. Acest lucru este cunoscut sub numele de fazele Lunii. Deoarece ii trebuie 29,5 zile sa se roteasca in jurul axei sale cat si in jurul Pamantului, Luna ne arata intotdeauna aceeasi fata. Noi vedem Luna datorita faptului ca ea reflecta razele solare. Cat de mult vedem depinde de pozitia sa in raport cu Soarele si Pamantul. Luna aproape ca nu are o atmosfera asa ca un strat de praf sau o urma de picior poate sta intacta timp indelungat (secole). Si fara o atmosfera, caldura nu poate fi retinuta in apropierea Lunii astfel incat temperaturile variaza de la zi la noapte intre -158oC pana la +134oC. Cu toate ca este un satelit (al Pamantului) Luna este mai mare decat Pluto. Unii oameni de stiinta o considera chiar o planeta (patru alti sateliti din sistemul nostru solar sunt chiar mai mari). Exista diferite teorii despre modul in care s-a format Luna, dar dovezi recente indica faptul ca Luna s-a format in urma unei coliziuni devastatoare care a desprins o bucata din Pamant. Datorita marimii si compozitiei sale, Luna este de multe ori clasificata intre planetele terestre, alaturi de Mercur, Venus, Terra si Marte. Luna a fost vizitata pentru prima data de nava sovietica Luna 2 in 1959. Ea este singurul corp ceresc extraterestru ce a fost vizitat de oameni. Prima aterizare pe Luna a avut loc in anul 1969, pe data de 20 Iulie, iar ultima data in Decembrie 1972. Luna este deasemenea singurul corp ceresc de pe care s-au luat monstre si care au fost aduse pe Pamant. Ultimele misiuni de cercetare a Lunii au avut loc in 1994 si 1999 cand s-a facut si o cartografiere completa. Fortele gravitationale dintre Pamant si Luna cauzeaza efecte interesante. Cel mai cunoscut dintre acestea este fenomenul de flux-reflux. Forta gravitationala a Lunii este mai puternica in partea in care aceasta este mai apropiata de Terra si mai slaba in partea opusa. Deoarece pamantul, si in special oceanele, nu sunt rigide, acest lucru cauzeaza o miscare inspre Lunii. Efectul este mult mai vizibil in oceane unde se formeaza niste ridicaturi in nivelul apei ce se misca de-a lungul oceanelor, dupa miscarea Lunii pe orbita in jurul Pamantului. Si deoarece Pamantul se roteste mai repede decat orbita Lunii, efectul consta in doua momente de flux-reflux pe zi. Tot aceste forte de atractie au determinat incetinirea miscarii de roatie a Lunii, astfel incat acum Luna arata mereu aceeasi fata spre Pamant. Acelasi lucru se intampla si cu Pamantul, timpul de rotatie al Terrei scazand cu 1,5 milisecunde/secol si ridicand orbita Lunii cu 3,8 cm/an. Luna orbiteaza in jurul Pamantului cu viteza putin peste 0.8 km pe secunda; viteza sa scade si Luna se departeaza usor de Terra.