Sistemul Solar

In alcatuirea sistemului solar intra Soarele, cele noua planete, satelitii acestora si un numar mare de corpuri mai mici (asteroizi, comete). Orbitele planetelor au forma elipsoidala, Soarele fiind unul dintre focare.Ele sunt mai mult sau mai putin situate in acelasi plan (definit de orbita Pamantului). Acest plan este inclinat cu doar 7o fata de planul ecuatorial al Soarelui. Orbita lui Pluto deviaza cel mai mult de la acest plan cu o inclinatie de 17o. Toate planetele orbiteaza in aceeasi directie. De asemenea, toate cu exceptia planetelor Venus, Uranus si Pluto au acelasi sens de rotatie. Clasificarea corpurilor cosmice din sistemul nostru solar este o problema ce a dat nastere la mici controverse. In mod traditional, sistemul solar este impartit in planete (corpuri mari ce orbiteaza in jurul Soarelui), satelitii acestora (corpuri mai mici ce orbiteaza in jurul planetelor), asteroizi (corpuri mici ce orbiteaza in jurul Soarelui) si cometele (corpuri mici de gheata cu orbite ciudate). Din "pacate", sistemul solar s-a dovedit a fi mult mai complex: -sunt cativa sateliti mai mari decat Pluto si doi mai mari decat Mercur; -sunt cativa sateliti ce au fost probabil asteroizi; -"coada" cometelor devine cateodata inexistenta ce face imposibila deosebirea acestora de asteroizi. Cateva criterii de clasificare ale planetelor: dupa compozitie: terestre: Mercur, Venus, Terra, Marte, Pluto. Acestea sunt compuse in primul rand din roca si metal; gazoase: Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun. Acestea sunt compuse in primul rand din hidrogen si heliu si au densitati relativ mici. dupa marime: planete mici:Mercur, Venus, Terra, Marte, Pluto. Ele au diametre mai mici de 13000 km; giganti: Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun. Acestea au diametre mai mari de 48000 km. din punct de vedere istoric: planete clasice: Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn (sunt cunoscute inca din antichitate); planete moderne: Uranus, Neptun, Pluto (au fost descoperite in timpuri moderne); Terra. SOARELEImensa minge de foc ce sustine cele noua planete este asemanatoare celorlalte stele din univers. Soarele este de departe cel mai mare corp din sistemul nostru solar. Soarele reprezinta 99,86 % din masa intregului sistem solar si asigura energia atat de folositoare dar si daunatoare noua. Energia solara provine in urma reactiilor termonucleare (conversia hodrogenului in heliu) din miez, unde temperaturile ajung pana la 15-20 milioane grade. In prezent, Soarele este alcatuit din punct de vedere al masei din 75% hidrogen si 25% heliu. Aceasta compozitie se modifica in timp datorita conversiei hidrogenului in heliu. Este adesea mentionat ca Soarele este o stea obisnuita. Este adevarat acest lucru deoarece exista multe alte stele similare Soarelui. De asemenea, exista mult mai multe stele mai mici decat unele mai mari, in comparatie cu Soarele. De aceea, marimea medie a stelelor din galaxia noastra este jumatate din cea a Soarelui. Suprafata soarelui, supranumita fotosfera, atinge o temperatura de 5800 K. Petele vizibile la suprafata Soarelui reprezinta regiuni "reci" de numai 3800 K. Aceste pete pot fi foarte intinse, unele atingang 50000 km in diametru. Petele solare sunt cauzate de interactiuni complicate si nu prea bine intelese ale campului magnetic al acestuia. O regiune rarefiata de deasupra fotosferei o reprezinta coroana solara ce se extinde in spatiu pe milioane de km si este vizibila doar in timpul eclipselor. Temperaturile ating aici valori de peste 1000000 K. Campul magnetic al Soarelui este foarte puternic si complex si se intinde mult dupa orbita planetei Pluto. Pe langa lumina si caldura, Soarele mai emite in sistemul solar si particule incarcate electric (in mare parte electroni si protoni) cunoscute sub numele de vant solar care se propaga in spatiu cu viteze de aproximativ 450 km/sec. Aceste particule pot avea un efect dramatic pe Pamant interferand cu undele radio. Un aspect placut al acestora este Aurora Boreala. De asemenea, aceste particule au un efect important asupra cozilor cometelor si chiar asupra traiectorilor navelor spatiale. Campul magnetic din interiorul soarelui reduce radiatiile din anumite zone cauzand pete la suprafata Soarelui. Daca te-ai afla pe suprafata solara, graviatia lui te-ar face sa te simti de 38 de ori mai greu decat pe Pamant. Dar e destul de fierbinte asa ca nu va sfatuim... Soarele are o varsta de aproximativ 4,5 miliarde ani. Inca de atunci Soarele a consumat aproximativ jumatate din hidrogenul existent in interior. El va continua sa radieze "pasnic" pentru inca 5 miliarde de ani (cu toate ca luminozitatea sa se va dubla in acest timp), pana cand va ramane fara combustibbbil. Atunci va suferi importante schimbari care, cu toate ca este un lucru normal, va duce la distrugerea planetelor apropiate (si probabil la formarea unei nebuloase). MERCURIn mitologia romana, Mercur este zeul comertului si calatoriilor, asemenea lui Hermes in mitologia greaca. Probabil a primit aceasta denumire datorita vitezei cu care se misca pe cer. Mercur este cunoscut inca de pe vremea sumerienilor (acum 5000 de ani), ca si Venus de altfel. Heraclitus credea inca de atuci ca aceste doua planete orbiteaza in jurul Soarelui si nu in jurul Pamantului. Mercur a fost vizitat de o singura naveta spatiala, Mariner 10, care a inconjurat planeta de trei ori in 1974-1975. Cu toate acestea doar 45% din suprafata planetei a fost cartografiata, si din pacate este prea aproape de Soare sa fie fotografiata de telescopul spatial Hubble. Orbita planetei este putin excentrica, Mercur gasindu-se la la o distanta ce variaza intre 46 si 70 de milioane de kilometri fata de Soare. Cand se gaseste in apropierea Soarelui, viteza sa scade, acest lucru fiind o problema agasanta timp de mai multe decenii. Se credea initial ca o alta planeta influenteaza orbita lui Mercur. Raspunsul a venit insa odata cu teoria relativitatii enuntata de Einstein, prezicerea traiectoriei lui Mercur fiind un factor important in acceptarea acestei teorii. Pana in anul 1965 se credea ca o zi pe Mercur echivaleaza cu un an, astfel planeta aratandu-si mereu aceeasi fata spre Soare. Acest lucru a fost contrazis de unele observatii radar in 1965, Mercur efectuand 3 rotatii in 2 ani de-ai sai. Temperatura la suprafata planetei variaza cel mai mult din intregul sistem solar, atingand valori intre 90 K si 700 K. Temperatura pe Venus este mai ridicata dar nu variaza asa mult ca pe Mercur. Mercur este in multe feluri similar cu Luna: suprafata sa este acoperita cu numeroase cratere si foarte veche, nu are placi tectonice si nici activitate seismica... Pe de alta parte, Mercur este mult mai dens in comparatie cu Luna (5,43 g/cm3 fata de 3,34). Mercur este a doua planeta ca densitate din sistemul solar dupa Terra. De fapt densitatea terestra se datoreaza in mare parte compresiei gravitationale; daca nu ar fi existat aceasta, Mercur ar fi fost mai dens decat Pamantul. Asta indica faptul ca nucleul metalic al lui Mercur este mai mare decat cel al Pamantului, reprezentand majoritatea compozitiei planetei, avand o raza de 1800-1900 km, planeta avand doar un strat subtire de silicat la exterior (analog mantalei si crustei de pe Pamant) de doar 500-600 km. Se pare ca cel putin o parte din nucleu este lichid. Atmosfera planetei este foarte rarefiata alcatuita in special din particulele de praf de pe suprafata lui, spulberate de vantul solar. Acesti atomi sunt in continuare spulberati in spatiu, atmosfera fiind astfel inlocuita in permanenta, in contrast cu Pamantul si Venus, cei mai apropiati vecini. In contradictie cu zonele puternic modelate de cratere, Mercur are si zone relativ plane, asemanatoare campiilor, formate probabil in urma depunerilor de praf rezultate in urma altor impacturi. In urma unor observatii radar se pare ca in zona polului nord se gasesc regiuni cu gheata,aflate in umbra unor cratere, protejate de razele solare. Acest lucru insa este inca studiat pentru a fi siguri. Mercur are un slab camp magnetic, aproximativ 1/5 din cel al Pamantului si nu are sateliti, sau inca nu au fost descoperiti. TERRA / PAMANTUL A treia planeta de la soare este, in termeni stiintifici, foarte asemanatoare cu primele doua. De fapt, primele patru planete (Mercur, Venus, Pamantul si Marte) au toate in compozitie piatra si metal ca "ingrediente" principale. Fiecare dintre acestea sunt supranumite "terestre" au o suprafata solida, spre deosebire de celelalte planete gazoase. Structura si conditii fizice: Terra are o constitutie particulara in sistemul solar. Este formata din trei invelisuri specifice : atmosfera, hidrosfera si litosfera, fiecare avand o structura si o constitutie complexa. Atmosfera imbraca globul terestru cu un invelis gazos continuu de peste 3000 km, fiind formata din trei paturi. Stratul inferior - troposfera - se intinde pana la 11 km in medie si este constituit din azot (78,1 %), oxigen (20,9 %) si gaze rare, dioxid de carbon si vapori de apa (1 %). Aici se produc toate fenomenele meteorologice obisnuite. Al doilea strat - stratosfera (11-100 km) - este format din azot, hidrogen si oxigen, in proportii variate, in raport cu inaltimea, dar de la 80 km hidrogenul devine preponderent. In sfarsit, cel de-al treilea strat - ionosfera (100-3200 km) - este constituit din gaze foarte rarefiate si puternic electrizate. Presiunea atmosferica, inregistrata la nivelul marii, la latitudinea de 45o si temperatura de 15oC este de 760 mm/Hg. Presiunea atmosferica scade in raport cu altitudinea si cu temperatura. Temperaturile extreme la suprafata solului sunt cuprinse intre +80oC si -94,5oC. Temperatura medie anuala este de 14,80C. Hidrosfera cuprinde in primul rand asa-numitul Ocean Planetar (oceanele si marile deschise), care totalizeaza 70,8%din suprafata Terrei, cu o adancime medie de circa 3800 m. Apele oceanice au o concentratie salina de 30-40%. La aceasta se adauga apele interioare de suprafata (curgatoare si statatoare), panzele freaticesubterane si apa in stare solida din calotele glaciare (care reprezinta de 15 ori volumul apelor de suprafata). Litosfera cuprinde patura solida (scoarta) de la suprafata Terrei a carei grosime este de 70-120 km. Structura interna a Pamantului are urmatoarea constitutie : perisfera (1000 km) formata din magma, mezosfera (1800 km) alcatuita din compusi ai fierului si centrosfera sau nucleul (3500 km) formata din metale grele. Pamantul dispune de un magnetism propriu determinat de prezenta nucleului metalic. Datorita unor conditii favorabile specifice Terrei (invelisul gazos protector, prezenta oxigenului in atmosfera, existenta apei, temperaturi in limite moderate) a fost posibila aparitia si intretinerea vietii. LunaLuna este singurul satelit natural al Pamantului. Luna este cunoscuta, desigur, din cele mai vechi timpuri. Ea este cel de-al doilea obiect ca stralucire de pe cer, dupa Soare. Deoarece Luna orbiteaza in jurul Pamantului o data la 29,5 zile, unghiul dintre Pamant, Luna si Soare se schimba. Acest lucru este cunoscut sub numele de fazele Lunii. Deoarece ii trebuie 29,5 zile sa se roteasca in jurul axei sale cat si in jurul Pamantului, Luna ne arata intotdeauna aceeasi fata. Noi vedem Luna datorita faptului ca ea reflecta razele solare. Cat de mult vedem depinde de pozitia sa in raport cu Soarele si Pamantul. Luna aproape ca nu are o atmosfera asa ca un strat de praf sau o urma de picior poate sta intacta timp indelungat (secole). Si fara o atmosfera, caldura nu poate fi retinuta in apropierea Lunii astfel incat temperaturile variaza de la zi la noapte intre -158oC pana la +134oC. Cu toate ca este un satelit (al Pamantului) Luna este mai mare decat Pluto. Unii oameni de stiinta o considera chiar o planeta (patru alti sateliti din sistemul nostru solar sunt chiar mai mari). Exista diferite teorii despre modul in care s-a format Luna, dar dovezi recente indica faptul ca Luna s-a format in urma unei coliziuni devastatoare care a desprins o bucata din Pamant. Datorita marimii si compozitiei sale, Luna este de multe ori clasificata intre planetele terestre, alaturi de Mercur, Venus, Terra si Marte. Luna a fost vizitata pentru prima data de nava sovietica Luna 2 in 1959. Ea este singurul corp ceresc extraterestru ce a fost vizitat de oameni. Prima aterizare pe Luna a avut loc in anul 1969, pe data de 20 Iulie, iar ultima data in Decembrie 1972. Luna este deasemenea singurul corp ceresc de pe care s-au luat monstre si care au fost aduse pe Pamant. Ultimele misiuni de cercetare a Lunii au avut loc in 1994 si 1999 cand s-a facut si o cartografiere completa. Fortele gravitationale dintre Pamant si Luna cauzeaza efecte interesante. Cel mai cunoscut dintre acestea este fenomenul de flux-reflux. Forta gravitationala a Lunii este mai puternica in partea in care aceasta este mai apropiata de Terra si mai slaba in partea opusa. Deoarece pamantul, si in special oceanele, nu sunt rigide, acest lucru cauzeaza o miscare inspre Lunii. Efectul este mult mai vizibil in oceane unde se formeaza niste ridicaturi in nivelul apei ce se misca de-a lungul oceanelor, dupa miscarea Lunii pe orbita in jurul Pamantului. Si deoarece Pamantul se roteste mai repede decat orbita Lunii, efectul consta in doua momente de flux-reflux pe zi. Tot aceste forte de atractie au determinat incetinirea miscarii de roatie a Lunii, astfel incat acum Luna arata mereu aceeasi fata spre Pamant. Acelasi lucru se intampla si cu Pamantul, timpul de rotatie al Terrei scazand cu 1,5 milisecunde/secol si ridicand orbita Lunii cu 3,8 cm/an. Luna orbiteaza in jurul Pamantului cu viteza putin peste 0.8 km pe secunda; viteza sa scade si Luna se departeaza usor de Terra. MARTEMarte este a patra planeta de la Soare si a saptea ca marime si este cunoscuta inca din timpuri stravechi. Prima sonda care a vizitat Marte a fost Mariner 1 in 1965. Dupa aceasta au mai urmat si altele, inclusiv Mars 2, prima care a ajuns pe Marte si Cele din programul Viking, care au ajuns pe suprafata planetei in 1976. Ultimele dintre cele care au ajuns acolo sunt Mars Pathfinder (4 Iulie 1997) si Mars Expedition Rovers (in 2004), care au trimis multe imagini si date geologice inapoi pe Pamant. Orbita ei este una eliptica. Din aceasta cauza temperaturile de aici variaza intre -130 oC iarna si 27 oC vara. Temperatura medie este de -55 oC. Cu exceptia Pamantului, Marte are cel mai interesant relief dintre toate planetele terstre. Olympus Mons este cel mai inalt munte din intregul sistem solar, atingand 24 km inaltime. Baza acestuia este de peste 500 km in diametru. Tharsis este un "deal" inalt de 10 km si care se intinde peste 4000 de km. Valles Marineris este un sistem de canioane cu adancimi ce variaza intre 2 si 7 km si care se intind pe mai bine de 4000 de km. Hellas Planitia este un crater datorat impactului cu un alt corp ceresc, avand o adancime de 6 km si un diametru de peste 2000 km. Marea majoritate a suprafetei martiene este foarte veche dar exista totodata si regiuni mai tinere, cu vai, campii si dealuri. Interiorul planetei este alcatuit probabil nucleu metalic dens cu raza de 1700 km, un invelis vascos, mai dens ca cel de pe Pamant, si o crusta subtire cu grosimi ce variaza intre 80 km in emisfera sudica si 35 in cea nordica. O alta caracteristica interesanta a planetei sunt urmele de eroziune de pe suprafata acesteia, datorate inundatiilor, si urmele unui sistem de ape curgatoare. La un moment dat in istoria planetei, aici a existat cu siguranta un fluid ce a cauzat toate acestea. Apa in stare lichida este cu siguranta cel mai probabil dintre acestea. Aici ar fi putut exista lacuri si oceane asemanatoare celor de pe Pamant, acest lucru fiind evidentiat de ultimele cercetari facute, dar acest lucru s-a intamplat acum mult timp. Varsta acestor canale se estimeaza la aproape 4 miliarde de ani. Cu mult timp in urma, Marte era in mare parte asemanatoare Pamantului din zilele noastre. Marte are o atmosfera rarefiata alcatuita in mare parte din dioxid de carbon (95,3%), azot(2,7%), argon (1,6%), oxigen si apa (0,2%). Presiunea la suprafata planetei este de mai putin de 1% din cea a Pamantului, dar care variaza in functie de inaltime intre 1 si 9 milibari. Cu toate acestea este suficient de densa pentru a permite formarea vantului si producerii de furtuni de nisip ce pot inconjura planeta luni in sir. Pe Marte exista calote de gheata ce rezista pe tot parcursul anului, situate la ambii poli. De asemenea este posibila existenta ghetii si in interiorul planetei. Inca nu s-a putut dovedi daca exista viata pe Marte. Un raport al NASA dat publicitatii in 1996 despre o forma de viata microscopica ce a fost gasita intr-un meteorit nu a reusit sa ii convinga pe sceptici, si cautarea continua. User: Parola: Ti-ai uitat parola? Click aici! Diametrul: 6794 kmMasa: 6422 · 1017 toneDistanta fata de Soare:227940000 km Ce parere aveti despre noul site? 1) E excelent2) E ok3) Se poate mai bine4) Neinteresant Coroana solara se extinde in spatiu pe milioane de km si este vizibila doar in timpul eclipselor, temperaturile atingand aici valori de peste 1.000.000 K ? JUPITERA cincea planeta de la Soare este o imensa minge de gaz, atat de mare incat toate celelalte planete ale sistemului solar ar putea incapea in ea. Ceea ce putem observa este invelisul gros de nori ce apare sub forma unor fasii portocalii, gri si albastre ce infasoara planeta. In atmosfera planetei s-a inregistrat o puternica miscare a curentilor atmosferici asemanatoare uraganelor de pa Pamant. Acest lucru se observa sub forma unei uriase pete rosii ce depaseste de doua ori suprafata terestra. Pe Jupiter vantul sufla cu o viteza de 480-500 km/h, pe Pamant vantul rareori depasind 250 km/h. Atmosfera planetei se constituie in trei straturi. Stratul superior contine amoniac, stratul intermediar este format din amoniac si hidrogen iar cel interior este format din hidrogen. Temperatura la suprafata planetei variaza intre -205 si -230 grade celsius. Presiunea la nivelul norilor pe Jupiter este de zece ori mai mare decat la nivelul marii pe Terra. Jupiter dispune de un puternic camp magnetic ce actioneaza pe o distanta de 50 ori mai mare decat raza sa. Datorita vitezei mari de rotatie, Jupiter are o forma turtita la poli asemeni Pamantului. Jupiter are cel putin 16 sateliti si un set subtire, abia perceptibil, de inele. Cei mai importanti sateliti sunt Io, Europa, Ganymede si Callisto. Ei orbiteaza in acelasi plan si sunt vizibili cu ajutorul telescopului. Date istorice: In vremurile stravechi era considerata de cei din Mesopotamia ca fiind o stea hoinara asezata pe cer de catre un zeu pentru a veghea asupra poporului pe timpul noptii. In 1610 Galileo Galilei a folosit un telescop cu o putere de marire de 20 de ori pentru a observa 3 "stele" din jurul planetei Jupiter. Pe parcursul mai multor nopti a observat aceste "stele" dar ele erau de fiecare data in pozitii diferite, conducandu-l la concluzia ca de fapt nu erau stele ci niste corpuri cosmice ce orbitau in jurul giganticei planete. In anul 1994, astronomii din toata lumea au urmarit cum fragmente desprinse din cometa Shoemaker Levy 9 au lovit planeta Jupiter. In imaginea alaturata se pot observa mai multe pete intunecate datorate impactului. Satelitul Distanta fata de Jupiter (km) Raza (km) Masa (kg) Descoperit de: ...in anul MetisAdrasteaAmaltheaThebeIoEuropaGanymedeCallistoLedaHimaliaLysitheaElaraAnankeCarmePasiphaeSinope 128129181222442671107018831109411480117201173721200226002350023700 201098501815156926312400893183815202518 9,56e161,91e167,17e187,77e178,94e224,80e221,48e231,08e235,68e159,56e187,77e167,77e173,82e169,56e161,91e177,77e16 SynnottJewittBarnardSynnottGalileoGalileoGalileoGalileoKowalPerrineNicholsonPerrineNicholsonNicholsonMelotteNicholson 1979197918921979161016101610161019741904193819051951193819081914 Nota: 9,56e16 = 9,56.1016 IoIo este cel de-al treilea ca marime dintre satelitii lui Jupiter, putin mai mare decat Luna. Io a fost decoperit in anul 1610 de catre Galileo si Marius. Spre deosebire de ceilalti sateliti din sistemul nostru solar, Io si Europa sunt asemanatori in compozitie cu planetele terestre, avand in compozitia lor roca in stare lichida. Din ultimele date, reiese ca Io are un miez metalic, avand o raza de peste 900 km. Suprafata satelitului este cu totul deosebita de oricare alta din sistemul nostru solar. Lucrul acesta a fost o mare surpriza in urma misiunilor Voyager de explorare a sistemului nostru solar. Cercetatorii se asteptau sa gaseasca aici cratere formate in urma impacturilor cu alte corpuri ceresti, urmand sa stabileasca astfel varsta suprafetei acestuia. Aici insa sau gasit foarte putine cratere, suprafata fiind deci foarte tanara. In loc de cratere, Voyager 1 a gasit aici numeroase conuri vulcanice. Multi dintre acesti vulcani sunt inca activi. Acest lucru poate fi considerat cea mai importanta descoperire din programul Voyager, demonstrandu-se astfel ca si alte corpuri ceresti au un interior incandescent si activ. Pe suprafata satelitului intalnim aproape toate formele de relief terestre: canioane adanci de cativa kilometri, lacuri formate din sulfuri lichide, munti, care nu sunt de origine vulcanica, vulcani activi ce imprastie un lichid vascos pe suprafete intise, etc. Temperatura la suprafata lui Io poate ajunge si la 2300oC dar cea medie atinge valoarea de -150oC. Europa Europa este cel de-al patrulea dintre satelitii lui Jupiter dupa marime, fiind putin mai mic decat Luna. A fost descoperit de Galileo si Marius in 1610. Ca si Io, Europa este asemanator din punct de vedere al compozitiei cu planetele terestre. Datele recente arata ca Europa are o structura interna stratificata, avand (se pare) un miez metalic. Spre deosebire de Io, Europa este acoperit cu un strat de gheata ce ascunde se pare un ocean dedesubt, acesta ducand la numeroasele crapaturi din gheata. Astfel, suprafata satelitului nu este asemanatoare cu nici a unui alt corp din sistemul nostru solar, fiind extrem de uniforma. Cele mai mari diferente de nivel de pe Europa ating cateva sute de metri. Aici sau gasit urmele a doar catorva cratere datorate impacturilor cu alte corpuri, doar trei dintre acestea avand diametre mai mari de 5 km. Acest lucru indica faptul ca Europa are o suprafata tanara si activa in acelasi timp. Suprafata arata exact ca un ocean inghetat de pe Terra, adancimea oceanului de aici fiind estimata la 50 km. Acesta este mentinut in stare lichida de caldura generata de nucleul satelitului. Daca este asa atunci aici este singurul loc din sistemul solar unde exista apa in stare lichida in cantitati semnificative. Ultimele observatii au aratat ca Europa are o atmosfera extrem de rarefiata alcatuita in special din oxigen. Dintre toti satelitii sistemului nostru solar doar alti patru(Io, Ganymede, Titan, Triton) se cunosc a avea o atmosfera. Spre deosebire de Terra, oxigenul de aici nu este de origine biologica. Cel mai prbabil, acesta este generat de razele solare si de particulele incarcate electric ce ajung pe suprafata satelitului, producand vapori de apa ce sunt descompusi apoi in hidrogen si oxigen. Hidrogenul se pierde in spatiu ramanand astfel doar oxigenul. De curand sa descoperit ca Europa are un slab camp magnetic, un sfert din cel al lui Ganymede, ce variaza in timp ce satelitul intersecteaza puternicul camp magnetic a lui Jupiter. Acest lucru demonstreaza ca acolo exista un material conductor, probabil acest ocean. Ganymede Ganymede este cel mai mare dintre satelitii planetelor din sistemul nostru solar. Este mai mare in diametru decat Mercur (dar are doar jumatate din masa acestuia) si mult mai mare decat Pluto. Ultimele cercetari arata ca Ganymede are o compozitie stratificata pe trei nivele: un miez metalic lichid inconjurat de roca, la exterior fiind invelit de un strat de gheata. De fapt Ganymede este asemanator cu Io, avand un strat de gheata deasupra. Suprafata este impartita in doua categorii. O parte este foarte veche, prezentand urmele numeroaselor coliziuni cu alte corpuri ceresti, una relativ noua, aici fiind vizibile urmele unei activitati tectonice similare cu a Pamantului. Din acest punct de vedere, Ganymede este mult mai asemanator Pamantului decat Marte sau Venus. De curand s-a descoperit existenta unei atmosfere rarefiate alcatuita in principal din oxigen (acest lucru nefiind o dovada a existentei vieii aici). Cratere se observa pe toata suprafata lui, densitatea acestora ducandu-i pe cercetatori la concluzia ca varsta acestui satelit este de peste trei miliarde de ani. De asemenea, s-a descoperit existenta unui camp magnetic ce interactioneaza cu cel al lui Jupiter. Acesta este generat probabil de existenta fluidelor conductoare din interior, ca si in cazul Pamantului. Callisto Callisto este cel de-al doilea ca marime dintre satelitii lui Jupiter, avand un diametru de 4800 km. A fost descoperit deasemenea in anul 1610 de catre Galileo si Marius. Callisto este doar cu putin mai mic decat Mercur dar cu toate acestea nu are decat o treime din masa acestuia. Spre deosebire de Ganymede, Callisto se pare ca are o structura interna nu prea complexa. Callisto este alcatuit din 40% gheata si 60% roca si fier, roca in special spre interior. Titan si Triton sunt se pare asemanatori din acest punct de vedere. Suprafata acestuia este acoperit in intregime de cratere. Callisto are cea mai batrana si mai plina de cratere suprafata dintre toate corpurile observate pana acum in intregul sistem solar. Cele mai mari cratere sunt inconjurate de cercuri concentrice datorate probabil unor mici miscari ale ghetii de aici in decursul a milioane de ani. Cel mai mare crater de aici, aproape 3000 km in diametru, a fost numit Valhalla, rezultat in urma unui impact devastator. Callisto are o atmosfera rarefiata formata indeosebi din dioxid de carbon. A mai fost detectata existenta unui slab camp magnetic, datorat probail unui lichid bogat in saruri in interiorul satelitului. Spre deosebire de Ganymede, aici exista putine dovezi ale unei activitati tectonice. SATURNCa si vecinul ei Jupiter, a sasea planeta de la soare are miez stancos si o suprafata gazoasa. Dar Saturn este cunoscut pentru inelele sale concentrice. Acestea sunt alcatuite din particule mici de gheata ce orbiteaza in jurul sau. De aproape, este clar ca Saturn are mai multe inele decat putem noi numara. Dar cu toate ca nu putem sa le vedem pe toate de pe Pamant, totusi se pot observa trei dintre ele cu un telescop bun. Inelele exterioare sunt separate de o banda intunecata numita Cassini Division, numita dupa astronomul care a descoperit-o in anul 1675.Cassini Division nu e un loc liber, dar are mai putina materie in ea. Dintre inele, cel central este cel mai stralucitor. Saturn are 18 sateliti cunoscuti, alcatuiti in mare parte din gheata si piatra. Cel mai mare, Titan, orbiteaza planeta la fiecare 16 zile si este vizibil cu ajutorul unui telescop performant pentru amatori. Titan, care este mai mare decat planeta Mercur, are o atmosfera rarefiata care ii ascunde suprafata. Cu toate ca cercetatorii nu sunt siguri cati sateliti are Saturn, totalul este de cel putin 20, dar poate fi mult mai mare. Date istorice:Cand Galileo Galilei a studiat pentru prima data Saturn la inceputul anilor 1600, el credea ca era un obiect alcatuit din trei parti. Nestiind ca vedea o planeta cu inele, el a desenat o planeta cu doua cercuri mici in jurul ei. Giovanni Domenico Cassini a descoperit mai tarziu un loc liber intre inele, lucru care i-a adus faima in lumea intreaga. El a mai propus teoria conform careia inelele nu ar fi solide ci alcatuite din mici particule. Satelitul Distanta fata de Saturn (km) Raza (km) Masa (kg) Descoperit de: ...in anul PanAtlasPrometheusPandoraEpimetheusJanusMimasEnceladusTethysTelestoCalypsoDioneHeleneRheaTitanHyperionIapetusPhoebe 13413813914215115118623829529529537737752712221481356112952 1014464657891962605301513560167652575143730110 ??2.70e172.20e175.60e172.01e183.80e198.40e197.55e20??1.05e21?2.49e211.35e231.77e191.88e214.00e18 ShowalterTerrileCollinsCollinsWalkerDollfusHerschelHerschelCassiniReitsemaPascuCassiniLaquesCassiniHuygensBondCassiniPickering 199019801980198019801966178917891684198019801684198016721655184816711898 Nota: 9,56e16 = 9,56.1016 Titan Titan este cel de-al 15-lea satelit al lui Saturn si cel mai mare. El a fost descoperit de Huygens in anul 1655. Pana nu de mult se credea ca Titan este cel mai mare dintre satelitii sistemului solar dar ultimele cercetari au aratat ca atmosfera lui este atat de densa incat pana acum a indus in eroare pe cercetatori, Titan fiind de fapt putin mai mic decat Ganymede, dar mai mare decat Mercur si Pluto. Principala misiune a sondei Voyager 1 a fost aceea de a studia acest satelit. Ea sa apropiat la 4000 km de suprafata acestuia. Astfel cercetatorii au putut afla in 30 de minute mai multe informatii despre acesta decat in anteriorii 300 de ani. Cu toate acestea datele despre acesta sunt relativ putine. Titan este inconjurat de o atmosfera densa ce nu permite efectuarea cu exactitate de masuratori. Titan are proprietati asemanatoare cu Ganymede, Callisto si (probabil) Pluto. Nu se stie insa daca structura interna este asemanatoare cu cea a lui Ganymede sau este uniforma, ca in cazul lui Callisto. Spre deosebire de ceilalti steliti din sistemul solar, Titan are o atmosfera semnificativa. La suprafata, presiunea atmosferica este cu 50% mai mare decat pe Pamant. Aceasta este alcatuita in princpal din azot molecular (ca si pe Pamant), cu 6% argon si putin metan. Surprinzator este faptul ca aici se gasesc urme de compusi organici cum ar fi etan, dioxid de carbon, etc, si de asemenea, apa, avand loc numeroase reactii chimice. Aceste conditii sunt asemanatoare cu cele de pe Pamant, la inceputul vietii. Titan nu are camp magnetic si cateodata orbiteaza si in afara magnetosferei lui Saturn. Este astfel expus direct vantului solar si atmosfera este ionizata si rarefiata in partea ei superioara. La suprafata temperatura este de -179 oC (94 K). Cu toate acestea se gasesc vapori de apa in atmosfera.