"Rabnita" din Dealul Schinoasei

Doua serii de evenimente extrem de grave se desfasoara in ultimele zile in Republica Moldova: 1. devastarea si inchiderea scolilor romanesti din Transnistria si 2. epurarea politica a jurnalistilor incomozi de la Compania de Stat "Teleradio-Moldova", aflata in curs de reorganizare in ceva ce ar trebui sa semene cu o institutie publica. Faptasii sunt diferiti. In primul caz - autoritatile autoproclamatei RMN, a caror ura impotriva unor copii ce vor sa invete in limba romana a atins paroxismul. Metodele folosite de satrapii lui Smirnov ii aseaza, indubitabil, alaturi de teroristii lui Ossama bin Laden. Daca aceasta comparatie va parea cuiva exagerata, in pofida realitatilor atroce care tipa de pe toate canalele media, sa consulte recenta sentinta a Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg in procesul Ilascu contra Rusiei si Republicii Moldova, care spune lucrurilor pe nume. In cel de-al doilea caz, actantii sunt autoritatile legale de la Chisinau. Guvernantii moldoveni se revolta, prin gura presedintelui Voronin (mai putin a parlamentului dominat de PCRM), fata de silniciile smirnoviste, si in acelasi timp, strivesc libertatea de expresie la Radioul si Televiziunea de stat. Cum e posibil ca intr-un caz sa apari in rol de victima si in celalalt, tot tu - regim constitutional din Republica Moldova, personificat in partidul aflat la putere - sa devii calau si uzurpator? Uite ca se poate. Pentru ca ereditatea, gandirea de sorginte totalitara si obedienta pro-moscovita a actualilor guvernanti moldoveni ii aseaza alaturi de dictatorul de la Tiraspol, tradandu-le aceeasi "grupa de sange". Nu incercasera si oamenii lui Voronin sa torpileze sistemul educational din Moldova prin tentative de rusificare si deznationalizare de tip stalinist, cand doar protestele energice ale societatii civile si ale unei parti din Opozitie, in frunte cu PPCD, i-au obligat sa se replieze? Iata ca de aceasta data, in mod ciudat, comunistii se vad in situatia, ca partid de guvernamant, sa apere in Transnistria ceea ce incercasera ei insisi sa distruga acum doi ani in Basarabia. Asa-zisa "Conceptie a politicii nationale de stat", lege votata de parlamentul comunist, in care romanii sunt definiti ca minoritate nationala in Republica Moldova, iar limba si natiunea "moldoveneasca" sunt declarate relicve intangibile, seamana, in finalitatea ei monstruoasa, cu genocidul declansat impotriva scolilor romanesti din Transnistria. Deosebirea este ca punerea in practica a "Conceptiei" comuniste se va face, probabil, fara mobilizarea cazacilor. Desi, cine poate sti? Supravegheati de organismele internationale si, orisicum, cu o populatie mai putin infricosata si mult mai emancipata, mai ales la Chisinau, decat locuitorii din Transnistria, comunistii lui Voronin, s-ar zice, se afla undeva pe la mijlocul drumului, intre dictatura si democratie, insa nu dau semne ca ar fi in stare sa se modernizeze si sa se umanizeze. Dimpotriva. Citadela ideologica numita "Teleradio-Moldova" reprezinta in mic imaginea a ceea ce se intampla la Tiraspol, Tighina si Rabnita, cu jurnalisti dati afara, intr-un mod cinic si las, din institutia careia i s-au consacrat, asemeni copiilor romani din scolile agresate de militia separatistilor. Corina Fusu, Angela Arama, Mircea Surdu, Valentina Ursu, Rodica Mahu, Viorica Cucereanu, Valeriu Frumusachi si ceilalti jurnalisti independenti au ajuns pe "lista neagra" a comunistilor in urma unui caraghios concurs de "filtrare" si "reangajare" a personalului viitoarei institutii publice sau prin ordine ad-hoc, semnate de Ilie Telescu, directorul numit al Companiei - vechi cadru de partid sovietic, faimos pentru servilismul sau in fata puterii - un tiran de buzunar, care s-a apucat, voiniceste, secondat de sefii Tabarta, de la Televiziune, si Batog, de la Radio, sa curete tarla ce i s-a incredintat de elementele subversive, antistataliste ("antisovietice", cum li s-ar fi spus inainte de 1991). El face o contraselectie de personal pe criterii de slugarnicie politica si mediocritate profesionala. Perfecta continuitate de regim (bolsevic), restauratie ca la carte, nimic de zis. Stepaniuk, seful fractiunii majoritare din parlament, califica greva jurnalistilor de la Teleradio-Moldova - a celor baricadati la etajul 5 al Casei Radio si a celor ce protesteaza afara, in fata cladirii - drept o provocare politica si un inceput de campanie electorala orchestrate de Opozitie. Liderul comunist inversa lucrurile. In realitate, autorii "provocarii" (citeste: diversiunii) sunt guvernantii comunisti, care au initiat o "reforma" a audiovizualului sfidand recomandarile Consiliului Europei. Anume ea, guvernarea, nu Opozitia, a intrat in campanie electorala cu o jumatate de an mai devreme, incercand sa transforme principala institutie a audiovizualului din Moldova intr-o unealta de turmentat creierii alegatorilor. Miza confruntarii e uriasa: puterea in Republica Moldova. Compania "Teleradio-Moldova", nu incape nici o indoiala, are nevoie de o reforma substantiala, dar cine o face? Cine-i alege pe arbitri, cine-i examineaza pe examinatori? Cum poti sa construiesti o institutie publica, impartiala si echidistanta politic, folosind niste oameni care toata viata lor au facut contrariul, adica cenzura, abuzuri administrative si emisiuni indigeste pentru cretinizarea maselor? La vremuri noi... tot noi! Guvernantii resping aceste contestatii invocand sacrosanctul vot popular din 25 februarie 2001. Aceasta e slabiciunea democratiei: ea permite, la adapostul unei proceduri, investirea unor guverne ostile principiilor care le-au permis sa ajunga la putere. Insa, din fericire, tot democratia consacra dreptul cetatenilor la protest si la nesupunere civica, atunci cand ei isi simt periclitate libertatile fundamentale. Guvernantii comunisti isi fac mari iluzii, crezand ca isi vor asigura prin minciuna si manipulare un nou mandat in Republica Moldova. Si inca un amanunt, spre uzul dlui Voronin si al ortacilor sai: Occidentul stie sa observe nu doar diferentele dintre cele doua regimuri de pe malurile Nistrului, dar si profundele afinitati care le leaga. Intrebati-l pe Bruce Jackson.