Ce ne zic statisticile azi?

Ce ne zic statisticile azi? Pai nu mare lucru, ce stiam sau intuiam si noi dealtfel, adica: 1. Cei mai multi religiosi/credinciosi au nivelul de studii minim, iar intr-o populatie cu cat un grup are mai multa educatie, cu atat e mai putin religios. 2. In academia americana (forul care reuneste oamenii de stiinta ai SUA si care se numeste Academia Nationala de Stiinte(NAS)) mai putin de 10 la suta sunt credinciosi; dintre cei din ‘bransa’ biologilor membrii ai NAS ('stiintele vietii'), credinsiosi sunt mai putin de 5 procente . . . . . rasul piticului . . . . 3. Rata divorturilor este mai mica la atei decat la credinciosi; cu cat o denominatie crestina este mai ‘fundamentalista’, cu atat rata divorturilor in cazul lor este mai mare. 4. Un procent important (majoritatea) dintre superstitiosi considera ca in scoli trebuie sa se predea 'stiinta' (Teoria Evolutiei) si nu povestile Bibliei. http://www.actionbioscience.org/education/berra.html http://members.aol.com/nogodperiod/research.htmPsihiatrii orasului vorbesc deja de un sindrom al Ierusalimului. Vreo suta si ceva de pelerini si turisti sunt tratati in fiecare an la Spitalul Kfar Shaul, centrul de sanatate mintala a guvernului care deserveste aria metropolitana a Ierusalimului; acestia sunt internati pentru crize de iluzie mesianica si delir de genul pretentiilor ca sunt Maria Magdalena, Ioan Botezatorul sau alte personaje biblice. Cei mai multi dintre deranjati sunt americani si aproape toti sunt protestanti. Multi au o puternica credinta in Biblie. In Ierusalim, acestia se desbraca brusc de haine, exclama tot felul de profetii pe la colturi de strada, pentru ca dupa doar cateva zile de tratament sa revina la normal. - Amos Elon, ‘Ierusalim, orasul oglinzilor’, 1989, pagina 147 (Amos Elon este un ziarist si scriitor contemporan din Israel, nascut in 1926.) Local psychiatrists now speak of a Jerusalem syndrome. A hundred-odd pilgrims and tourists are treated each year at Kfar Shaul Hospital, the government mental-health center serving the Jerusalem area, for breakdowns related to this syndrome, which involves messianic fantasies and delusions of being Mary Magdalene, John the Baptist, or other biblical characters. They are mostly Americans and almost all are Protestant. Many have a strong grounding in the Bible. In Jerusalem, they suddenly take off their clothes or shout prophecies on street corners, only to revert to normal after a few days' treatment. - Amos Elon, ‘Jerusalem: City of Mirror’s, 1989, p. 147 Amos Elon (b. 1926), Israeli author, journalistBiblia crestina este ca o farmacie: Continutul ei ramane acelasi, desi practicile medicale se mai schimba. Lumea a corectat Biblia - Biserica insa, nu o corecteaza niciodata. Dar nu rateaza ocazia de a profita de corectia aplicata de relitate. Secole de-a randul au ‘existat’ vrajitoare; Biblia ne spune astfel. Biblia ne mai ordona sa nu le lasam sa traiasca. De aceea, Biserica, la 800 de ani de la aparitia sa, si-a pregatit laturile, instrumentele de tortura si rugurile, si isi lua in serios sarcina cea sfanta. Si munci tare, zi si noapte timp de 9 secole, bagand in puscarii, torturand, spanzurand si arzand sute de mii de vrajitoare, curatind crestinatatea de prezenta lor nefasta. Apoi se descoperi ca nu exista vrajitoare, si ca nici nu au existat. Nu stii daca sa rizi sau sa plangi . . . . NU EXISTA VRAJITOARE! Insa textul cu vrajitoare, el exista; si ramane. Doar practica s-a schimbat. Focul iadului s-a dus, insa textul ramane. Copii zvarliti in chinurile iadului au disparut, insa textul ramane. Mai mult de 200 de articole de Cod Penal ce prevad condamnarea la moarte s-au dus din cartile de drept, insa textul care le-a autorizat, el ramane. - Mark Twain, ‘Predarea Bibliei si practica religioasa, 'Europa si aiurea' Omul este animalul religios. Este singurul animal religios. Este singurul animal care detine ‘Adevarata Religie’, in fine, de fapt mai multe ‘Adevarate Religii’. . . . . Este singurul animal care isi iubeste aproapele ca pe sine insusi si care ii taie aproapelui beregata daca religia acestuia nu e corecta. Omul a transformat globul intr-un imens cimitir incercand sa netezeasca drumul spre fericirea fratelui sau. Restul animalelor, pe care eu le numesc superioare, nu poseda nici o religie. Si ni se spune ca ar fi lasate pe din afara la Judecata de Apoi! Ma intreb de ce. Si mi se pare dubios cel putin. Nu pot intelege cum un om cu suficient simt al umorului poate fi vreodata religios; doar daca nu isi inchide intentionat ochii mintii, tinandu-i cu forta stransi. Bibia este interesanta. Contine o rafinata poezie si ceva fabule istete. Si povestiri in care sangele balteste. Contine si ceva principii morale utile. Ca si o groaza de obscenitate. Totul ingramadit peste o mie de minicuni. - Mark Twain, Jurnal The Christian's Bible is a drug store. Its contents remain the same; but the medical practice changes . . . The world has corrected the Bible. The church never corrects it; and also never fails to take the credit of the correction. During many ages there were witches. The Bible said so. The Bible commanded that they should not be allowed to live. Therefore the Church, after eight hundred years, gathered up its halters, thumb-screws, and firebrands, and set about its holy work in earnest. She worked hard at it, night and day, during nine centuries and imprisoned, tortured, hanged, and burned whole hordes and armies of witches, and washed the Christian world clean with their foul blood. Then it was discovered that there was no such thing as witches, and never had been. One does not know whether to laugh or to cry . . . . . There are no witches. The witch text remains; only the practice has changed. Hell fire is gone, but the text remains. Infant damnation is gone, but the text remains. More than two hundred death penalties are gone from the law books, but the texts that authorized them remain. - Mark Twain, ‘Bible Teaching and Religious Practice’, Europe and Elsewhere. Man is a Religious Animal. He is the only Religious Animal. He is the only animal that has the True Religion - several of them. He is the only animal that loves his neighbor as himself and cuts his throat if his theology isn't straight. He has made a graveyard of the globe in trying his honest best to smooth his brother's path to happiness and heaven . The higher animals have no religion. And we are told that they are going to be left out in the Hereafter. I wonder why? It seems questionable taste. Samuel Langhorne CLEMENS [ Mark Twain ] (1835 - 1910), ’The Lowest Animal’, ’Letters From the Earth’ Mark Twain wrote in his journal: "I cannot see how a man of any large degree of humorous perception can ever be religious - unless he purposely shut the eyes of his mind & keep them shut by force." The Bible it is full of interest. It has noble poetry in it and some clever fables, and some blood-drenched history; and some good morals, and a wealth of obscenity; and upwards of a thousand lies. - Mark Twain Zicatoare de la Epicurus Vrea Dumnezeu sa impiedice raul, dar nu este capabil? Atunci nu este omnipotent. E capabil, dar nu vrea? Atunci este rau intentionat. Este si capabil si doritor sa impiedice raul? Atunci de unde raul? Nu este nici capabil si nici doritor? Atunci de ce il numim Dumnezeu? The Riddle of Epicurus Is God willing to prevent evil, but not able? Then he is not omnipotent. Is he able, but not willing? Then he is malevolent. Is he both able and willing? Then whence cometh evil? Is he neither able nor willing? Then why call him God?«La croyance en Dieu fait et doit faire presque autant de fanatiques que de croyants. Partout où l'on admet un Dieu, il y a un culte; partout où il y a un culte, l'ordre naturel des devoirs moraux est renversé, et la morale corrompue. Tôt ou tard, il vient un moment où la notion qui a empêché de voler un écu fait égorger cent mille hommes.» - Denis Diderot, Lettre à Sophie Volland (1765), Robert Laffont/Bouquins. ‘Credinta in Dumnezeu face si trebuie sa faca aproape tot atati fanatici cati credinciosi. Peste tot unde se accepta un dumnezeu, exista un cult; peste tot unde exista un cult, ordinea naturala a obligatiilor morale este intoarsa pe dos iar morala corupta. Mai devreme sau mai tarziu, va veni un moment in care dogma care a impiedicat sa furi un sfantz, va taia beregata la o suta de mii de oameni.’ Denis Diderot, Scrisoare catre Sophie Volland Ce Dieu, qui fait mourir Dieu pour apaiser Dieu, est un mot excellent du baron de la Hontan. Il résulte moins d' évidence de cent volumes in-folio, écrits pour ou contre le christianisme, que du ridicule de ces deux lignes. - Denis Diderot, ‘Pensées philosophiques’. ‘A God that killed God to appease God, was an expressive phrase of La Hontan, a phrase of itself sufficient to destroy the Christian religion, a phrase that will still retain its absurdity, should one hundred folio volumes be written to prove it rational.’ - Denis Diderot, ‘Pensées philosophiques’. Acest Dumnezeu care naste Dumnezeu ca sa imbuneze Dumnezeu, este un citat din baron de la Hontan. 100 de volume scrise in sprijinul sau contra crestinismului, sunt mai putin convingatoare decat aceasta simpla propozitie care ilustreaza in mod genial caracaterul ridicul al religiei crestine. Egaré dans une forêt immense pendant la nuit, je n' ai qu' une petite lumière pour me conduire. Survient un inconnu qui me dit: «mon ami, souffle ta bougie pour mieux trouver ton chemin». Cet inconnu estun théologien. - Denis Diderot, ‘Pensées philosophiques’. ‘Wandering in a vast forest at night I have only a faint light to guide me. A stranger appears and says to me: ‘ My friend, you should blow out your candle in order to find your way more clearly.’ This stranger is a theologian.’ - Denis Diderot, ‘Pensées philosophiques’motto: ‘Citita cu atentia corespunzatoare, Biblia constituie cel mai puternic argument pentru ateism conceput vreodata’ - Isaac Asimov (1920 - 1992).‘Marea problema e ca preotii si predicatorii iau copii 'in primire' de la 6 sau 7 ani iar dupa aceea nu se mai poate face nimic cu ei.’ - Thomas Alva Edison (1847-1931).‘Problema lumii este ca prostii sunt siguri de toate, in timp ce inteligentii sunt plini de indoieli’ - Bertrand Russell (1872-1970).Sigmund FREUD on Religion :‘The whole thing is so patently infantile, so foreign to reality, that to anyone with a friendly attitude to humanity it is painful to think that the majority of mortals, will never be able to rise above this view of life.’ - Sigmund FREUD, Civilization and its Discontents 1930. Sigmund FREUD referitor la religie :‘Intreaga afacere este atat de evident infantila, atat de departe de realitate, incat oricine cu o atitudine de simpatie si compasiune pentru omenire, va resimti o imensa durere gandindu-se ca majoritatea muritorilor nu se vor ridica niciodata deasupra acestei viziuni infantile despre viata.’ - Sigmund Freud, ‘Civilizatia si nemultumitii ei’, 1930. «Dans les temps passés, les représentations religieuses ont exercé sur l'humanité, malgré leur manque incontestable d'accréditation, la plus forte des influences. [. . .] Celles-ci, qui se donnent comme des dogmes, ne sont pas des précipités de l'expérience ou des résultats ultimes de la pensée, ce sont des illusions, accomplissements des souhaits les plus anciens, les plus forts et les plus pressants de l'humanité; LE SECRET DE LEUR FORCE, C'EST LA FORCE DE CES SOUHAITS.» - Sigmund FREUD, (1856 - 1939), ‘L'Avenir d'une illusion’ [VI, trad. A. Balseinte, J.-G. Delarbre et D. Hartman, coll. "Quadrige", PUF, p. 30]. Ce Dieu, qui fait mourir Dieu pour apaiser Dieu, est un mot excellent du baron de la Hontan. Il résulte moins d' évidence de cent volumes in-folio , écrits pour ou contre le christianisme, que du ridicule de ces deux lignes. - Denis Diderot, ‘Pensées philosophiques’ Praying is like a rocking chair - it'll give you something to do, but it won't get you anywhere.‘A God that killed God to appease God, was an expressive phrase of La Hontan, a phrase of itself sufficient to destroy the Christian religion, a phrase that will still retain its absurdity should one hundred folio volumes be written to prove it rational.’ - Denis Diderot, ‘Pensées philosophiques’ http://www.chez.com/mimu/Auteurs/Diderot%20(Denis)/Addition%20a ux%20pens%E9es%20philosophiques.htmMotto: ‘Pana cand voi striga catre Tine, Doamne, fara s-asculti? Pana cand ma voi tangui Tie, fara sa dai ajutor?’ (Habacuc 1.2) ‘Problema cu cei mai multi dintre oameni, este ca acestia gandesc cu sperantele, fricile sau dorintele lor mai degraba decat cu mintea lor’ - Will Durant Istoria unei idei Earl Doherty Altadata, cei mai multi dintre oameni isi petreceau vietile parca trecand printr-o ‘vale a plangerii’; saracia, nedreptatea, boala si cruzimea erau ingredientele zilnice ale inaintasilor nostrii; aceasta viziune psihotica si masochista despre viata a dominat lumea pana la Revolutia franceza. In discursul crestin, se clamau 2 feluri de Paradis: Paradisul pierdut, inainte de pacat, si cel pe care l-am regasi la sfarsitul timpurilor unii dintre noi, doar cateva zeci de mii dintre noi, cum ne explica Biblia in Apocalipsa, DOAR CATEVA ZECI DE MII DINTRE MILIARDELE DE OAMENI, dupa Armaghedon. Omului nu ii era permis sa fie fericit decat inainte de viata si dupa moarte. Revolutia franceza insa a schimbat totul: ‘Fericirea este o idee noua in Europa’. Odata cu aceasta fraza articulata de Luis de Saint-Just in 1794, bucuria de a trai isi pierde caracaterul matafizic si devine proiect social. Accesibil. Este un obiectiv, si pentru el s-au unit masele tuturor revolutiilor de atunci. Primul articolul al Declaratiei ce preceda Constitutia din 1793, postula: ‘Scopul societatii este binele comun, al carui garant este guvernul.’ In poemul sau ‘Mondenul’, Voltarire pregatise terenul acestei noi ‘fericiri’ laice: ‘Paradisul, scria el in 1736, este acolo unde sunt azi. ’The inner censor of the mind of the true believer completes the work of the public censor; his self-discipline is as tyrannical as the obedience imposed by the regime; he terrorizes his own conscience into submission; he carries his private Iron Curtain inside his skull, to protect his illusions against the intrusion of reality." . . . . . . . . . ."I think most historians will agree that the part played by impulses of selfish, individual aggression in the holocausts of history was small; first and foremost, the slaughter was meant as an offering to the gods, to king and country, or the future happiness of mankind. The crimes of Caligula shrink to insignificance compared to the havoc wrought by Torquemada. The number of victims of robbers, highwaymen, rapists, gangsters and other criminals at any period of history is negligible compared to the massive numbers of those cheerfully slain in the name of the ‘true’ religion, just policy, or correct ideology." - Arthur Koestler ' Le censeur intérieur de l'esprit du vrai croyant complète le travail du censeur public; son auto-discipline est aussi tyrannique que l'obéissance imposée par le régime; il terrorise sa propre conscience dans soumission; il emporte son Rideau du Fer privé à l'intérieur de son crâne, pour protéger ses illusions contre l'intrusion de réalité ". . . . . . . . . . " Je pense que la plupart des historiens consentiront que le rôle joué par les impulsions d'agression égoïste, individualistes, dans les holocaustes d'histoire était petit; d'abord et surtout, la tuerie a été fait comme une offre aux dieux, à roi et pays, ou le bonheur futur d'espèce humaine. Les crimes du Caligula sont réduits à l’insignifiance comparée au ravage forgé par Torquemada. Le nombre de victimes de voleurs, bandits de grand chemin, violeurs, gangsters et les autres criminels à toute période d'histoire est négligeable comparé aux nombres massifs de ceux de ceux gaiement massacrés au nom de la vraie religion, la politique juste ou l’idéologie correcte. - Arthur KoestlerV. I. LeninL'opium religieux qui abêtit le peuple."Men never do evil so completely and cheerfully, as when they do it from religious conviction." - Blais Pascal, religiois scientistEVOLUTIONISMUL SI TEOLOGIA Substratul unei dispute multiseculare Articol din Stiinta si Tehnica, Martie 2002Este cert faptul ca teoria evolutionista, formulata de Charles Darwin in 1859, a zguduit din temelii viziunea teologica traditionala. Este vorba despre un caz clasic de revolutie a gandirii, mai cu seama prin lumina neasteptata pe care a aruncat-o asupra raportului dintre om si divinitate, indiferent de chipurile pe care acesta le comporta in marile religii ale lumii. Noua paradigma propunea eliminarea supranaturalului si a imaginii unei lumi create. Influenta acestei teorii a depasit sfera stiintei si a avut consecinte majore, inclusiv pe plan etic si teologic. O problema interesanta o reprezinta rezerva cu care noua teorie a fost intampinata. Care este explicatia faptului ca desi cu mai bine de un secol inainte de 1859 existau idei privitoare la evolutionism, acesta a fost atat de dificil acceptat? Chiar daca noile idei si-au croit treptat drumul, secolul XIX a fost martorul unui cutremur pentru cadrul mental al epocii. Exista mai multe cauze, unele dintre acestea tinand de un anumit conformism intelectual. Primul gand ne poate duce la putinatatea dovezilor. Dar prin lucrari ca Ossements fossiles, din 1812, a lui Georges Cuvier, se prezentasera indeajuns de multe marturii pentru ca noua teorie sa nu para a veni din neant. Pe scurt, la nivelul datelor din paleontologie, cel putin, terenul parea a fi pregatit. Totusi, oameni de stiinta, ca Charles Lyell si Louis Agassiz, nu au sesizat spre ce anume trimiteau aceste date. O alta explicatie sta in forta pe care conceptele pe care le utilizam de mult timp si care ne inspira incredere tocmai prin faptul ca s-au dovedit operabile si solide o lunga perioada, o pot opune noilor scenarii stiintifice. Aceste structuri epistemologice, la care am apelat fara sa simtim nevoia de a le testa, devin la un moment dat clasice; ele ne modeleaza gandirea, crestem cu ele, le asimilam gata pregatite, iar prin aceasta obisnuinta ne este limitata capacitatea de a recepta la adevarata lor anvergura consecintele unei noi teorii. Receptarea teoriei evolutioniste s-a lovit si de o serie de idei adanc inradacinate in reteaua terminologica a savantului din secolul al XIX-lea. Printre acestea, cele mai notabile au fost supozitiile teologice si o anumita forma de platonism. In secolul XIX, teologia naturala, definita drept tentativa de a formula in termeni strict rationali temeiurile raportului om-Dumnezeu, ca si demonstrarea existentei acestuia, a constituit o alta frana importanta in acceptarea evolutionismului. Se accentua interventia lui Dumnezeu in lume, scopul stiintei fiind acela de a scoate in evidenta continua guvernare divina. In epoca, un savant ca Louis Agassiz considera ca misiunea stiintei este aceea de a demonstra riguros existenta lui Dumnezeu. Mai mult, se considera ca natura are un tel predeterminat de catre divinitate: aceasta a hotarat ca plantele si animalele trebuie sa existe pentru om, caracteristicile lor fiind date pentru ca omul sa duca o viata mai usoara. Gasim astfel de idei la Lyell in Principiile geologiei. Probleme au aparut atunci cand nu au mai putut fi ocolite contradictiile dintre cercetarile recente si viziunea propusa de Biblie. Devenise clar ca Pamantul nu a fost creat cu 6 000 de ani inainte: fosilele descoperite au rasturnat viziunea traditionala, aceea a unei unice creatii, distilandu-se treptat ideea unei succesiuni de creatii, fiecare dintre acestea fiind urmata de o distrugere. Se ajungea astfel la recunoasterea faptului ca nu putem demonstra existenta unui plan divin in privinta creatiei. Nu Dumnezeu era cel care hotara aparitia, locul si viata unei anumite specii. Aceasta isi avea propria sa evolutie, influentata, bineinteles, de factori externi, dar nu si supranaturali: nu era vorba de miracole, ci de cauze naturale. Pentru teisti, era evident ca ideile evolutioniste stirbeau din maretia si omnistienta Creatorului - se obtinea imaginea unui univers de sine statator, care in nici un caz nu-si datoreaza aparitia si, cu atat mai putin, evolutia unei persoane infinite si omnipotente. Evolutia acestui univers se ghideaza dupa propriile sale legi si nu implica participarea supranaturalului. La nivelul receptarii filozofice, platonismul aflat in nucleul filozofiei medievale a actionat si el ca o frana. Ideea ca exista o esenta, un ceva, indiferent de numele primit de-a lungul istoriei filozofiei, imuabil prin definitie, nu putea fi compatibila cu evolutionismul. Speciile animale sau vegetale nu au fost create dupa arhetipuri atemporale, dupa Ideile aflate in intelectul divin, asa cum credeau teologia si filozofia. In plus, orice caracteristica se poate modifica: dihotomia platoniciana, intre o lume a Formelor sau a Ideilor pure, o lume care este imuabila, simpla, eterna, si care actioneaza ca paradigma pentru lumea noastra, cea a schimbarii, a multiplicitatii, a lucrurilor care au o existenta spatio-temporala limitata, care apar si care, dupa un timp anume, dispar, trebuia depasita. Totul este supus schimbarii si nimic nu este imuabil. Un soc il va reprezenta si ideea de a renunta la termenii de superior si inferior: natura nu este construita ierarhic, cu trepte de perfectiune, omul, potrivit conceptiei clasice, fiind varful, centrul creatiei iesite din mainile lui Dumnezeu. De aceea, savanti precum Lyell, adept al traditiei filozofice clasice, nu puteau sa renunte la o serie de rezerve fata de noua teorie. Lyell credea ca exista note esentiale care nu pot fi modificate. Speciile nu rezista prin adaptarile la mediu, afirma el, ci, asa cum a fost predeterminat conform cu intentiile divinitatii, dispar dupa o anumita perioada de timp. Sunt create prin interventia Creatorului altele noi, urmand planul dinainte stabilit. Rezulta de aici ca o specie nu se poate continua, in urma transformarilor, in alta specie, mai adaptata. Fiecare dintre acestea are o „viata“ a sa, dupa care „moare“. Darwin va insista asupra modalitatii prin care se poate explica evolutia - selectia naturala. Ca mecanism pur (si simplu) natural si nu dirijat de o inteligenta divina, selectia nu este propriu-zis teleologica. Cu alte cuvinte nu putem postula ideea ca natura a progresat in timp: ideea de progres al universului si al principalului sau actor, omul, este o consecinta a gandirii in termeni teologici, prin care se sustine ca omul a fost creat de Dumnezeu, nu a aparut in urma unui indelungat proces natural, ci printr-o creatie directa, iar spiritul nu indica doar o forma mai complexa a materiei. Diferentierea traditionala a lumii, in materie si spirit, trebuia si ea sa fie pusa sub semnul intrebarii. Impactul enorm al evolutionismului se remarca si daca avem in vedere ca, datorita rezultatelor diverselor observatii intreprinse, s-a ajuns la o noua pozitionare fata de mesajul Bibliei. Acesta incepe sa fie receptat ca un text care priveste numai existenta spirituala a omului, dar nu si ca sursa de informatii stiintifice. S-a respins apoi ideea existentei unui plan divin. Noul model va inlatura premisa conform careia omul a fost creat dupa asemanarea sa cu chipul lui Dumnezeu. Antropocentrismul traditional urma sa fie depasit in favoarea unei viziuni mult mai neutre. Mai mult, diversitatea biologica este explicata prin selectia naturala si nu prin guvernarea continua a lui Dumnezeu. Omul apartine naturii si nu este o fiinta privilegiata, aflata in directa inrudire cu divinitatea, asa cum afirma teologia. Evolutionismul a reprezentat, prin urmare, o proba de foc pentru constiinta religioasa a epocii. Mintile lucide nu puteau respinge concluziile oferite de opera lui Charles Darwin. Iar teistul trebuia sa-si reconsidere nu credinta in Dumnezeu, care nu este determinata de probe stiintifice, fiind mai degraba rezultatul unei alegeri metafizice decat al unui rationament rece si sec, ci viziunea asupra naturii. MIHNEA MOISE