Teatru la Chisinau

Spectacole ca o oglindaNu ma pricep prea mult, dar cred ca in ultimul timp e mai usor sa faci teatru in Republica Moldova. Acest lucru s-ar putea intampla si datorita faptului ca miscarea teatrala s-a mai consolidat, regizorii au capatat incredere in propriile forte si au inteles ca cel mai important lucru care le poate garanta succesul e sa mearga pana la sfarsit in ceea ce si-au propus. Evenimentele care au avut loc in societatea basarabeana si care mai continua sa se deruleze sunt o sursa sigura de inspiratie pentru regizori si, foarte important, regizorii buni au insusit o regula de aur - ca sa aduci spectatorul la teatru, sa existi deci, trebuie sa mergi in pas cu realitatea, trebuie sa-i oferi celui care plateste un ban pentru spectacol o oglinda si mai putin o sursa de distractie. Si pentru ca sunt sigura ca oamenii de creatie sunt dispusi sa asculte mai putin sfaturi (dar nici aprecierile celor, care pentru asi indreptati titulatura, ii iau la "aprecieri" si "ras-aprecieri"), o sa trec direct la subiect. Nu intentionez sa fac critica, atat doar ca vreau sa vorbesc despre vizunea unor regizori asupra realitatii moldovenesti, asa cum am inteles-o din spectacolele vizionate.Ultimele trei premiere pe care le-am vazut m-au determinat sa fac acest lucru. Voi anunta din start ca in acest articol voi vorbi despre "Consumatorul de onoruri" de Andrei Strambeanu in regia lui Ilie Todorov, (4.12.02, curent), "Jertfe patriotice" dupa I.L.Caragiale in regia lui Sandu Grecu (13.12.02) si "Polul SUD" de Manfred Carge in regia lui Sandu Cozub (14.12.02)."Consumatorul de onoruri"Piesa demasca fara prea multe ocolisuri consumatorii de onoruri, carora altfel nici nu le poti spune. E vorba despre persoane, in cazul lui Andrei Strambeanu despre scriitori, care toata viata au scris, cu viteza aproape cosmica, la comanda PC sau pentru a intra in gratiile acestuia. Marian Berdaga, marele consumator de onoruri, realizeaza la un moment dat ca nu exista distinctie pe care sa n-o fi primit, pentru el s-au inventat chiar diplome si mentiuni speciale. Avea capacitatea sa scrie fara oprire zile in sir, fapt apreciat de regim pana intr-atat incat il puneau in prezidiu, de unde el chiar isi permitea sa fumeze in timpul sedintelor. Dincolo de imaginea de consumator de onoruri a lui Berdaga (interpretat de Anatol Durbala) nu exista nimic. El este cetateanul scriitor sovietic model, care are o sotie tanara scriitoare (caruia tot el ii scria cartile). Dar iata ca la un moment dat acest consumator de onoruri trebuie sa constate adevarul: regimul care ii dadea medalii si premii si caruia ii dedicase sute, mii de carti a cazut, sotia lui cea tanara, pentru care si-a lasat pe drumuri sotia (care nu era de nasul marelui Berdaga, deoarece lucra la Posta) a murit, dar dupa moartea ei marele consumator de onoruri a mai aflat ca aceasta il inselase fara scrupule. In noile conditii Berdaga nu mai putea scrie. Despre ce sa scrie? Nu mai putea scrie despre partid, aceasta fiind unica meserie pe care o insusise si o putea practica. In lipsa partidului Berdaga nu mai aavea cum si pentru ce sa traiasca, iata de ce o invita la el pe Natasa, fiica lui din prima casatorie pe care a parasit-o cand aceasta era un prunc si ii spune ca a chemat-o ca aceasta sa-i inchida ochii.Berdaga este un prototip frecvent intalnit in societatea noastra, scriitorul care mai spera inca ca nu au secat toate onorurile si intr-o buna zi partidul o sa-si aminteasca de el si o sa-l fericeasca. Intre timp el, chiar daca nu este rasplatit, isi continua voluntar meseria de dezinformator si turnator."Jertfe patriotice"Spectacolul de la "Satiricus" vine sa ne demonstreze inca o data actualitatea lui Caragiale. Spectacolul-revista "Jertfe patriotice" este chiar oglinda despre care vorbeam la inceput. Ca si in cazul celuilalt spectacol, Sandu Grecu, fara prea multe fineturi si ocolisuri, curat ca la Caragiale, demasca licehelele, oferindu-le si lor o oglinda: "Uitati-va cine sunteti! Admirati-va in toata splendoarea, dar nu uitati ca nu mai suntem prostii pe care mizati!". O realitate usturator de adevarata, care te face sa razi cu sughituri, dar si sa plangi la gandul ca noi suntem cei care ii toleram pe parazitii societatii si le mai si oferim sanse sa existe."Polul SUD"Desi voit un spectacol a-politic, problema abordata in acest spectacol, somajul, este si el un rezultat al unor politic, dar, mai cu seama, se trateaza o problema actuala. Spectacolul in distributie mari actori ai scenei basarabene: Igor Caras, Angela Ciobanu, Petru Oistric, Andrei Mosoi, Valentin Zorila, Andrei Sochirca, Ion Mocanu, de nu-ti vine sa crezi ca pe o singura scena poti aduna atatea nume mari.Protagonistii spectacolului sunt niste someri amarati care treapada in fiecare zi la Birja muncii, dar, de fiecare data, se intorc fara nimic. Satui de atata infrangere, adusi in pragul disperarii, ei hotarasc ca e musai sa aiba macar o singura victorie in viata lor. Nebunul de Duca (actorul Igor Caras), cocea de mult timp o aventura despre care citise intr-o carte "Polul SUD". In carte se vorbea despre niste norvegieni porniti in cautarea polului sud si despre aventurile acestora. Si iata ca cei patru se hotarasc sa plece si ei in cautarea polului sud. De fapt, ceea ce pun ei la cale nu e o calatorie adevarata, ci o joaca de copii care le ofera, o singura data in viata posibilitatea sa fie invingatori. Morala? Orice disperare are un leac. Trebuie doar sa-l gasesti si sa stii ca exista.