SFINTII IMPARATI CONSTANTIN SI MAICA SA ELENA

SFINTII IMPARATI CONSTANTIN (CEL MARE) SI MAICA SA ELENA E prea-cunoscut deja citatul din lucrarea 'Declinul si caderea Imperiului Roman' a celebrului istoric Edward Gibbon (voll iii, pag. 163): '. . . . . . Trebuie sa recunoatem ca preotimea Bisericii Catolice a copiat fidel ritualul profan al paganismului pe care se straduiau de fapt sa-l distruga. Cei mai importanti si respectabili Episcopi s-au autoconvins ca taranimea ignoranta va fi mai usor facuta sa renunte la superstitiile paganismului daca vor gasi o asemanare cu efect compensatoriu in sanul crestinismului insusi. Religia lui Constantin si-a incheiat marsul triumfal de cucerire a Imperiului Roman in mai putin de un secol, dar atunci invingatorii insisi erau deja sclavii furorilor rivalilor lor invinsi.' Dar la subiectul 'IMPERIUL ROMAN SI ISTORIA SA', se pot gasi o gramada de 'cuie' in cosciugul acestei superstitii care a insangerat istoria si poarta numele de crestinism; de exemplu crestinii ii sarbatoresc cu mult fast pe 'Sfintii Imparati Constantin (cel Mare) si Maica Sa Elena' in fiecare an pe 21 mai, desi 99,99 la suta dintre ei habar n-au ce au facut prin viata lor pamanteasca acesti asa-zisi sfinti; e adevarat, o parte dintre ei detin pretiosul detaliu istoric ca 'Sfantul Constantin' a fost Imparat roman care s-a convertit la crestinism apostaziind astfel de la religia Romei si promovand din rasputeri noua sa credinta de la inaltimea functiei sale; dar la cam atat se reduce cunoasterea lor despre Constantin si viata sa de sfintisor. De ce a fost facut sfant de catre biserica? Toti iti vor raspunde, si pe buna dreptate, ca pentru serviciile sale aduse acesteia, dupa vechiul prinicpiu ‘o mana spala pe alta . . . . . .' Sa vorbim deci despre Constantin, care aproape sigur a fost 'cel Mare' insa tot atat de sigur nu este si 'cel Sfant', cel putin pentru un om care inca mai poseda o minima judecata si o bruma de bun-simt; este ca si in cazul lui Stefan cel Mare, devenit brusc si 'cel Sfant'. Dar sa revenim la Constantin. Fapte istorice: S-a nascut dintr-un concubinaj, o legatura neoficializata intre o femeie din popor - Elena - si un ofiter roman numit Constantius Clorus; de altfel tatal lui Constantin cel Mare, Constantius Clorus, o va parasi pe umila Elena si se va casatori in 293 A.D. din interese politico-militare (titlul de Cezar, deh!) cu Teodora, fata lui Maximian (co-imparatul lui Diocletian); mai tarziu, acesta (Constantius Clorus) va ajunge August (al Vestului); la inca un an Clorus moare, iar fiul sau (Constantin-‘sfantul’) preluandu-i functia cu consimtamantul . . . . propriilor trupe; la inca un an dupa aceea, 'mititelul', Constantin adica, se casatoreste cu fata lui - ghiciti cui! - a lui Maximian, numita Fausta; e o minunatie 'sfinteasca' cum se targuiau femeile la baietii astia ai Romei tarzii, tatal cu una, fiul cu sora-sa; ma rog, din respect pentru adevarul istoric trebuie sa precizam ca Teodora era sora vitrega cu Fausta sau cel putin asa s-ar parea, istoricii inca nu au elucidat cu certitudine aspectul; pentru a se casatori cu Fausta insa, 'Sfantul' Constantin a trebuit sa renunte la 'serviciile' iubitei (concubinei) sale Minervina, desi aceasta mititica ii nascuse deja primul copil, pe Crispus; si care Crispus vom vedea mai tarziu, va lupta cu mare vitejie pentru taticul lui cel sfant, dar care deasemenea vom vedea cu ce se va alege si el la randul sau din partea cuviosului sau tata. Din cei sase plozi pe care ii va avea Constantius Clorus cu noua sa nevestica Teodora, trebuie retinuta Constantia; ea va aparea ceva mai tarziu in povestea noastra cu sfinti; Ce a mai facut taticul sfantului in afara de maceluri ('batalii') pentru pastrarea puterii? Nu prea mare lucru, poate doar merita amintit ca l-a lasat inimioara sa pioasa sa isi dea feciorul, primul sau copil, pe Constantin-sfantul adica, ca ostatic-garant al bunei sale comportari lui Galerius, Cezarul Estului (imparat-adjunct) pentru Augustul (imparatul-senior sau co-imparatul Imperiului) Diocletian in cadrul unor aranjamente in schema de putere prin care a acces la functia de Cezar al Vestului; dar atat cu aleasa obarsie a sfintisorului, de acum inainte ne ocupam numai de faptele sale 'pioase', ca doar nu suntem crestini sa acceptam dogma 'vinei mostenite pana la a n-spea generatie', astfel invinuind bietul sfintisor pentru faptele marsave ale taticului lui, nu? Maximian nu a avut bietul numai fete, a avut si un baiat, numit Maxentius; acum daca te apuci sa faci genograma pe hartie innebunesti neneaca cu astia . . . . cumnat . . . . unchi . . . . . unchi de-al doilea . . . . ce mai, e bordel curat, sau 'bordel de bordel' cum se zice azi la noi; Ideea e ca declaratul August Constantin si declaratul August Maxentius (declarat e adevarat, nu de propriile trupe, ci de Senatul roman, Garda pretoriana si plebea Romei cu sprijinul taticului sau si el celebru) aveau toate motivele sa se urasca desi cumnati (prin Fausta) si nepot-unchi prin Teodora, nevasta lui Clorus-taticul; si s-au urat ei, insa nu ca-n basmele romanesti 'de la tinerete pana la batranete', nu de alta, dar nu au apucat-o mititeii, ci s-au urat . . . . . . pana s-au omorat, sau mai exact sfintisorul iese viu iar Maxentius mort din celebra batalie din 27 oct. 312 A.D.; a 'cazut' un cumnat deci; buuuun, sa mergem mai departe cu piosul nostru prin aventuroasa dar . . . . cucerinica sa viata. Noul August al Estului, Licinius, se va casatori dupa deja banalul obicei cu sora lui Constantin, cu Constantia, minunata Constantia de care vorbeam ceva mai sus deci; cumnati-cumnati, dar fiecare vroia 'jumaua' celuilalt si de aici - natural - 'inaltatorul' si atat de umanul sentiment de ura intre sfant si cumnatel; prin 316 A.D. Constantin ii administreaza cumnatelului 2 batute pe cinste; sfantul ii ia o 'halca' de imperiu cumnatelului mai 'firav', asaaaa crestineste, dupa care trece la distribuirea functiilor pentru noile 'mosii'; de aici, primogenitura sa Crispus, se alege cu o functie de Cezar la doar 12 anisori; nuuuuuu, nu va mirati, ca intre timp sfantul nostru nu si-a zvarlit samanta-n buruieni, ci a mai plodit un pic, avand acum un puiut numit . . . . . Constantin, si care mititelul e facut si el Cezar cu aceeasi ocazie la doar 7 luni; Ehh, ce ziceti, era paranoic si despot Ceausescu-ateul cand il proptea sus pe dementul sau fiu Nicusor, nu? Culant cum il stim deja, Constantin insa, rezerva un titlu de Cezar si pentru copilasul surioarei sale Constantia, adica lui Licinius, care e copilul lui . . . . . . hai ghiciti! . . . . . lui Licinius-firavul. Doamne-sfinte, cata lipsa de imaginatie pe baietii astia . . . . . . nicu tatal-nicu fiul . . . . Dar gata cu amabilitatile, ca vine anul 324 A.D. si e iar 'razbel'; si iar Constantin-sfantul ii da 2 batute lu' Licinius-cumnatel; de data asta insa, inima de pios a sfantului cedeaza brusc si desi acesta ii promisese solemn surioarei lui (Constantia) sa-i crute sotul, acesta il lichideaza exaaaaact ca cel mai josnic stalinist-ateu; Asta e! Inca un cumnat pe raboj . . . . Dar nu-i bai, viata merge inainte (pentru unii . . . ). Dar ce e cu Licinius-cel-mic, veti intreba voi acum; cu cel proaspat uns Cezar; pai ce sa fie, 'sfantul' il trimite si pe el urgent la doamne-doamne, dupa taticul lui, asta probabil tot din dragoste crestineasca, nu? Viata de familie a lui Ivan cel Groaznic - pot sa va spun, pentru ca m-a pasionat candva istoria Rusiei - seamana foarte bine cu cea a 'Sfantului' Constantin. Dar ce conteaza aceste plictisitoare si insignifiante amanunte, iata, acum Constantin-cel-praznuit-pe-21-mai este stapanul de necontestat al intregului Imperiu; Apus si Rasarit, ale lui sunt amandoua; ziceti si voi, nu merita 2 cummnati pentru un Imperiu, eh? 'Sfantul' ne face semn dinspre posteritate ca da . . . . . . Cu psihicul zguduit se pare de aventurile sale 'duhovnicesti' din ultimii ani, acesta se apleaca asupra problemelor religioase pentru a doua oara in celebra sa viata; dar nu voi intra in amanuntele privitoare la o astfel de problema serioasa, o rezerv unui seminar special dedicat, asa cum se cuvine. Vom reveni deci la cele 'lumesti' si il vom regasi pe Constantin prin 326 A.D. omorandu-si - cum altfel dragii mei? - propriul fiu, pe Crispus adica, primogenitura sa si un element-cheie in victoria din ultima sa confruntare cu acum defunctul Licinius. ‘Dupa fapta si rasplata’, s-ar zice ‘pe crestineste’, nu? Ca doar e de presupus ca daca ei, crestinii, l-au facut sfant si il praznuiesc cu atat fast, ii apreciaza faptele si personalitatea, nu e asa? Dar asta nu e totul prieteni, pentru ca daca Constantin-sfantul a parasit-o pe mama primului sau copil, mama lui Crispus adica, l-a ucis pe acesta mai tarziu, tot sfintisorul nostru isi incheie existenta pe acest pamant - unica sa existenta de altfel - nu inainte de a mai scrie o fila de istorie intr-o nota deja devenita uzuala: in acelasi an in care isi ucide fiul (pe Crispus) isi ucide si sotia, pe Fausta, mama a celorlalti trei copii ai sai. In final, cred ca nu mai ramane decat sa zicem traditionalul si prapaditul 'Amin!' P.S. : Desi nu pun responsabilitatea mortii lui Fausta pe umerii mamicii-cea-sfanta-Elena, istoricii accepta o oarecare implicare a sa in aceasta ultima tragedie familiala. Dante Ciachir, iulie 1998, Clubul de literatura si istorie U.B., Bucuresti.