BRUNO

GIORDANO BRUNO de John Patrick Michael Murphy - 1998 textul original in limba engleza se afla la adresa web: http://www.infidels.org/library/modern/john_murphy/giordanobrun Papa Ioan Paul redacteaza o lista care sa cuprinda crimele pe care le-a cauzat biserica lui. Anul viitor va urma sa isi ceara scuze, iar liber-cugetatorii sunt nerabdatori sa vada daca isi va aduce aminte de Bruno. Multa lume nu au auzit niciodata de Giordano Bruno, acela care a fost ars pe rug in Piata Florilor din centrul Romei la data de 16 februarie 1600 ptr crima de a fi gandit. In 1889 atunci cand liber-cugetatorii si credinciosi de bun-simt au ridicat o statuie a sa in aceiasi piata inflorita unde a fost omorat barbar de catre biserica catolica, au fost condamnati de catre Papa Leon al XIII-lea. In 1942, cardinalul Mercati a afirmat ca biserica a avut dreptate si ca Bruno a meritat sa fie ucis. De atunci si pana astazi Vaitcanul a tacut malc in aceasta privinta. Biserica Romei s-a impreunat cu imparatii Imperiului Roman in secolele al IV-lea si al V-lea. Biserica si statul devenira unite si impreuna se pusera sa extermine toate celelalte superstitii ’pagane’, impreuna cu diverse secte ale crestinismului, ca de exemplu ’gnosticii’, care cautau mai degraba cunoastere decat credinta. Cartile fusera arse cu milioanele, astfel incat prin jurul secolului al VII-lea in toata crestinatatea nu mai exista nici o biblioteca cu peste 600 de volume, iar multe dintre acestea tratau vieti ’machiate’ de sfinti piosi si inutili. Dar cunoasterea se strecura din nou in Europa datorita Maurilor si dragostei lor de invatatura si a calugarilor irlandezi care copiau orice carte pe care puteau sa puna mana, fie caasta ii placea Papei sau nu. Prin secolul al XI-lea Papii stiau ca Biblia batea campii - pamanatul nu era plat asa cum sustinea Biblia, insa refuzau sa recunoasca. Stiau ca grecii aveau dreptate - pamantul era sferic exact asa cum spusese Aristarchus din Samos (Alexandria) in secolul al II-lea I.E.N. (Inaintea Erei Noastre). Cei care stiau asta au trecut-o sub tacere pana in 1453 cand Copernic apuca sa faca taraboi inainte ca Vaticanul sa-i puna botnita. Acest obraznic astronom polonez sustinea deasemenea ca pamantul se invartea in jurul soarelui exact asa cum afirmase Aristarchus cu 1600 de ani mai inainte. Copernic muri, si scapa astfel de mana lunga a Vaticanului doar cu putin inainte ca biserica sa-l gabjeasca. Liderii protestanti ca Martin Luther se raliara bisericii catolice in condamnarea omului care incercase sa invarta pamantul in jurul soarelui. Astfel pamantul ramase plat si nemiscat ptr inca un secol. Atunci un calugar dominican numit Giordano Bruno isi lepada vesmintele popesti si deveni un filozof care sa impartaseasca cunostintele sale Europei. Savantul de geniu afirma ca Copernic avea dreptate - pamantul se rotea in jurul soarelui, insa merse ani lumina mai departe decat astronomul polonez. Soarele nostru nu era deact o stea mai apropiata de noi, afirma el, si milioanele de stele au planete in jurul lor exact cum soarele nostru avea. Afirma ca acest univers de stele era infinit. Astazi noi gasim ideea ca exista stele in jurul carora se rotesc planete ca un lucru de bun-simt. Robert Ingersoll spunea: Giordano Bruno a stiut ca ce dadusera evreii era mult sub miturile Greciei si Romei antice; ca nu exista o forta atotputernica care pecetluieste sorti; ca libertatea si necesitatea sunt totuna; ca rugaciunea este inutila; ca binele sau raul nu sunt decat relative.’ Bruno nu credea in viata dupa moarte - probabil de aceea a facut atat de mult in timpul vietii sale. Ptr aceste afirmatii si ptr crima de a fi avansat teoria ca preotii nu au nici un drept sa foloseasca violenta in incercarea lor de a converti necredinciosii, Bruno a fost acuzat de catre de biserica careia ii apartinuse. Biserica catolica l-a tinut inchis in timp de 7 ani in puscariile Oficiului Inchizitiei in Venetia si Roma. Procurori obsedati, parca posedati de o inversunare pe masura lui Starr (Keneth - procurorul care l-a acuzat pe Clinton in afacerea ’trabucul’) colindara toata Europa dupa scrierile sale. I se oferi eliberarea daca va retracta afirmatiile. A ras dipretuitor numai la ideea de a face asta si a spus episcopilor si preotilor care il condamnasera la moarte: ’S-ar parea ca voua va e mai frica in a ma judeca, decat imi este mie frica sa primesc judecata voastra.’ Cu cateva decenii mai tarziu Galileo va accepta aceeasi oferta. Biserica a distrus atat de multa cunoastere umana, incat civilizatiei occidentale i-au trebuit aproape 1700 de ani ca sa ajunga acolo unde grecii ’pagani’ erau prin secolul 300 I.E.N. De ce stim noi astazi mai mult de Copernic si de Galileo, cei care au lasat soarele in mod eronat in mijlocul universului si nu atat de mult de Bruno care a ’vazut’ infinitul? Simplu. Pentru ca cei care controleaza prezentul, controleaza si trecutul. De-aia. Liber-cugetatorii din lumea intreaga vor tine proaspata amintirea sa, fie ca Papa isi va cere sau nu iertare. Noi stim ca Robert Ingersoll a avut dreptate cand a spus: ’Posteritatea este pentru filosof ceea ce este ’lumea cealalta’ pentru credincios.’ Passaje extrase din lucrarea AU SUJET DE LA ‘SAINTE BIBLE’ de ROBERT G. INGERSOLL, 1894 ’. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . In acea epoca se credea ca paraliticii, epilepticii, surzii, bolnavii mental si multi alti nefericiti loviti de vreo boala, sunt posedati de diavoli; ca diavolii ii luau in posesie si traiau in corpurile barbatilor si femeilor bolnave. Isus credea si el aceasta, a invatat pe altii sa o creada, si a pretins ca vindeca bolile alungand demonii din nebuni si bolnavi. Azi stim, daca stim ceva pe lumea asta, ca bolile si afectiunile nu sunt produse de diavoli; Azi stim, daca stim ceva pe lumea asta, ca dracii nu salasuiesc in trupurile celor bolnavi; Cei inteligenti nu mai cred in vrajitoare, magicieni, ‘inviati’ si draci, si sunt total convinsi ca fiecare cuvant din Noul Testament pe tema exorcizarii este completa idiotenie. Daca Isus a zis si a facut ceea ce afima cei trei scriitori ai Evangheliilor, atunci clar ca e o minciuna. Poate fi un fapt ca diavolul la ispitit pe Isus? Poate fi un fapt ca acesta l-a dus pe Isus sus pe templu si l-a convins sa sara? Exista in intreaga literatura universala ceva mai perfect idiot? Putem noi crede azi ca Isus a re-inviat morti? O vaduva traind la Nain urmeaza trupul fiului ei spre groapa; Isus opreste procesiunea funerara si readuce tanarul dintre cei morti dandu-l in bratele mamei sale. Tanarul om dispare. Nu am mai auzit niciodata vorbindu-se de el. Nimeni nu manifesta nici un interes pentru omul revenit dintre cei morti. ‘Luca’ este singurul care povesteste aceasta patanie. Sa nu fi auzit Matei, Marcu si Ioan de aceasta fapta a Mantuitorului lor, sau n-au crezut-o si astfel nu au mentionat-o? Ioan zice ca Lazar a fost inviat; Matei, Marcu si Luca tac malc. Desi asta ar fi fost mai miraculoasa decat invierea din morti a fiului vaduvei din Nain. Acesta nu a stat mai multe zile in groapa, el era doar spre drumul spre cimitir, insa Lazar era mort in toata regula, incepuse sa se descompuna . . . Culmea, nici Lazar nu a suscitat nici cel mai mic interes. Nimeni nu l-a intrebat nimic despre lumea cealalta. Nimeni n-a intrebat de ai lor care au murit. Cand acesta (Lazar) a murit a doua oara nimeni nu a zis: ‘Nu avea teama, a mai fost odata acolo si stia exact unde se ducea’. Noi nu credem in miracolele facute de Mahomed, si cu toate acestea ele sunt tot atat de ‘dovedite’ ca si cele ale lui Isus. Daca un om ar veni azi si ar pretinde ca invie morti, ca alunga demoni, l-am considera nebun. Ce sa zicem de Isus? Daca vrem sa-i salvam reputatia trebuie sa pretindem ca n-a inviat niciodata morti; ca n-a zis nicioadata ca a scos draci din oameni. Trebuie sa acceptam ca aceste lucururi tampite si imposibile au fost scornite de discipolii lui Isus care il vroiau zeificat. In aceste zile ale ignorantei acestea faceau sa creasca reputatia lui Isus, insa azi ele il pun in pericolul de a deveni ridicul, discreditand deasemenea autorii Evangheliilor. Mai putem noi astazi crede ca un ‘inger al Domnului’ venea si tulbura apa scaldatoarei din Betesda (Ioan 5:2 - 4) si ca oricine intra atunci in bazin, in apa proaspat tulburata, se vindeca de orice? Si cu toate acestea Evanghlia dupa Ioan crede si povesteste aceste absuridtati. In epoca apostolilor si inca multe secole dupa aceasta lumea era plina de supranatural. Aproape tot ce se intampla era privit ca miraculos. Dumnezeu era guvernatorul direct al acelei lumi. Daca oamenii erau buni, Dumnezeu le dadea un sezon bun de recoltat; daca erau rai insa le dadea inundatii, inghet si foamete. Daca se intampla ceva pozitiv, aceasta era exagerata pana cand devenea un miracol. Despre cauza evenimentelor, despre aceasta implacabila si inconturnabila inlantuire de cauze si de efecte, lumea nu avea inca nici o idee si nici o cunostinta. Un miracol e semnul peste timp al fraudei si a inselaciunii. Intotdeauna. Niciodata nu au fost facute miracole si nici un om cinstit si sanatos la cap nu a pretins vreodata ca a facut miracole si nu o va face vreodata. Daca Isus a facut intr-adevar miracolele care ii sunt atribuite, daca a vindecat paraliticii si nebunii, daca a dat auzul la surzi si vederea la orbi, daca a vindecat leprosii cu un cuvant si cu o atingere a dat viata si simtire unui membru uscat, daca el a dat simtire si miscare, caldura si gandire unui corp rece si in putrefactie, daca a invins moartea si a salvat de la moarte trupurile livide, nici un cuvant nu s-ar fi auzit contra lui, nici o mana nu s-ar fi ridicat, poate cu exceptia celei pentru a face rugaciune si a da slavire. In prezenta sa toti ar fi fost cu capetele descoperite, toti in genunchi la pamant. Nu e curios ca la procesul lui Cristos nu s-a gasit nimeni care sa zica un cuvant in favoarea sa? Nimeni nu s-a ridicat si a zis: ‘Am fost un lepros si acest om m-a vindecat cu o atingere.’ Nici o femeie nu a zis: Sunt vaduva lui Nain si uitati aici pe fiul meu pe care acest om la inviat din morti.’ Nici un om nu a zis: ‘Eram orb si acum uitati-va vad, iar acest om mi-a redat vederea.’ Toti tacuti. Toti absenti. Daca Cristos era intr-adeavar Dumenzeu, ar fi cunoscut viitorul. In fata lui istoria s-ar fi derulat ca un caleidoscop. Ar fi stiut cum au fost interpretate cuvintele sale. Ar fi stiut cate crime, cate orori, cate infamii se vor comite in numele sau. El ar fi stiut si vazut cum flacarile dementei fanatice ale persecutiei se vor sui avide peste trupurile nevinovate ale milioanelor de martiri de pe altarul nebuniei numite crestinism. El ar fi stiut ca mii si mii de barbati si femei vor zace in puscariile bisericii, in tenebrele superstitiei bolnave, la limita umana a indurarii. El ar fi stiut ca Biserica Sa va inventa si folosi instrumente inimaginabile de tortura. Ca fidelii sai vor recurge la bate si roti, la lanturi si fierastraie. Ar fi vazut orizontul iluminat de flacarile razboaielor religioase. Ar fi stiut ce fel de credo-uri vor apare ca ciupercile otravite dupa ploaie din fiece text despre el. Ar fi vazut sectele ingnorante angajandu-se in razboaie intre ele. Ar fi vazut milioanele de oameni construind la ordinele preotilor inchisori pentru semenii lor. Ar fi vazut miile de esafoade imbibate de sangele celor mai buni si mai curajosi. Ar fi auzit urletele, ar fi vazut fetele albite de agonie. Ar fi auzit racnetele si gemetele martirilor adevarati. Ar fi stiut ca se vor scrie comentarii pe marginea spuselor sale cu spada pentru a fi citite la lumina rugurilor. Ar fi vazut interpolarile, minciunile, adausurile, falsificarile pe care ipocritii le vor scrie si le vor zice. Ar fi vazut toate razboaiele care se vor duce in numele sau, ar fi stiut ca pe deasupra campurilor de morti, inchisorilor, esafoadelor si executiilor, timp de o mie de ani va flutura steagul imbibat de sange al crucii. Ar fi stiut ca ipocrizia va fi sanctificata, beatificata si incoronata. Ca credulitatea va dirija lumea. Ar fi stiut ca libertatea va disparea pentru o mie de ani de pe Terra. El ar fi stiut ca Papii si Regii vor reduce la sclavie sufletele si trupurile oamenilor; Ar fi stiut ca acestia vor persecuta si distruge inventatorii si descoperitorii, ganditorii si filosofii; Ar fi stiut ca biserica sa va stinge sfanta lumina a ratiunii si va lasa lumea fara o stea; Ar fi vazut discipolii sai stingand ochii oamenilor, jupuidu-i de vii, taindu-le limbile, cautandu-le toti nervii durerii. Si cu toate astea, el sta acolo mort, cu buze stranse si nu zice nimic. De ce n-a vorbit? De ce n-a zis el discipolilor sai si intregii lumii: ‘Nu trebuie sa ardeti, sa inchideti si sa torturati in numele meu. Nu trebuie sa va persecutati aproapele.’ De ce n-a zis in mod clar: ‘ Sunt Fiul lui Dumnezeu.’ sau ‘Sunt Dumnezeu.’ De ce nu a explicat el Trinitatea, si a lasat atata controveresa si venin? De ce n-a zis el ce fel de botez i-ar place sa se intample pe Terra? De ce n-a scris el o Evanghelie sau o carte in care sa-si afirme principiile? De ce n-a frant el lanturile sclaviei? De ce n-a zis el daca Vechiul Testament este sau nu cuvantul inspirat al lui Dumnezeu? De ce n-a scris el insusi Noul Testament? De ce a dat el cuvintele sale spre a fi spuse si pastrate de catre ignoranta abjecta, ipocriziei si hazardului? De ce n-a zis el ceva pozitiv si clarificator despre Lumea Cealalta? De ce n-a schimbat el speranta vaga intr-un paradis intr-o voioasa cunoastere a lumii celeilalte? De ce nu ne-a zis el nimic despre Drepturile Omului, de Libertatea mainilor si spiritului? De ce s-a dus el mut spre moarte, abandonand lumea in mana mizeriei si indoielii? Am sa va zic de ce. ERA UN SIMPLU OM, SI NU STIA NICI EL !