Aparati de rusofonie!

NATO va trebui sa apere Romania de Republica Moldova?29 noiembrie 2002 George Bush le-a dat de inteles romanilor, in cursul vizitei sale la Bucuresti, ca de acum incolo ei pot dormi noptile linistiti. Tara lor va fi aparata cu strasnicie in fata oricarei agresiuni din afara. Daca vreun sceptic crede poate ca Bucurestiul nu are nevoie de o atare protectie, el greseste amarnic. La doar doua zile dupa plecarea presedintelui american, Romania a devenit tinta unei agresiuni externe. Nu-i vorba, ce-i drept de un atac armat. La mijloc e doar o agresiune diplomatica. Aceasta, insa, deloc nu inseamna ca violentele verbale ale conducerii comuniste de la Chisinau ar trebui trecute cu vederea. Loviturile, pe care le-a aplicat recent Vladimir Voronin Bucurestiului, nu sunt niste simple accidente nevrotice. Ele trebuie privite prin prisma razboiului rece dezlantuit de guvernarea PCRM impotriva Romaniei inca in februarie 2001. Uneltirile comunistilor au urmarit mai multe scopuri: ridicarea unei noi cortine de fier la Prut, discreditarea Bucurestiului pe plan international, dejucarea planurilor sale de integrare in NATO si Uniunea Europeana. Din fericire, Voronin a pierdut acest razboi. Romania a fost invitata sa faca parte din Alianta Atlanticului de Nord. Pare ireversibil si procesul de aderare a ei la Uniunea Europeana. In ciuda acestui fapt, comunistii de la Chisinau nu s-au potolit. Regimul Voronin continua cu incrancenare sa-i caute Romaniei nod in papura. Ce se ascunde indaratul acestui comportament pe cat de artagos, pe atat de ciudat? Inainte de a raspunde la aceasta intrebare e bine, totusi, sa constatam un lucru. Politiceste vorbind, Voronin de la o vreme e victima unui abandon. L-a parasit, in fond, Putin care a refuzat sa-i faca felul lui Smirnov prin closete, cum ii place sa se exprime presedintele rus. In plus, capul comunistilor moldoveni e un lider ratacit. Desi inca vreo cateva luni in urma se lauda ca n-a permis trupelor NATO sa ajunga la Breansk, se vede acum constrans sa salute extinderea Aliantei Atlanticului de Nord. Il intelegem. Voronin se simte pe cat de umilit, pe atat de inrait. In aceata situatie stresanta oricine risca mult sa cada pe panta lamentarilor sau reprosurilor isterice. Doar decenta si spiritul rezonabil puteau sa-l salveze pe Voronin sa compara in fata lumii in postura jalnica a unui perdant complexat si sforaitor. N-a fost sa fie. Se pare ca expansiunea NATO pana la Prut a creat in encefalul comunistilor un vid imens in care s-a risipit ca intr-o gaura neagra ceea ce le-a mai ramas din bunul simt si instinctul autoconservarii. Dupa ce a mancat la receptia de la Praga gutui fierte in smantana, innobilate cu stridii si caviar, presedintelui nostru i s-a nazarit, probabil, ca fericirea pierduta in urma invitatiei Romaniei de a intra in NATO, ar putea fi regasita. Tulburat adanc, pesemne, de aceasta speranta reinviata, a luat campii. A revenit la Chisinau si a facut Bucurestiul cu ou si cu otet. A acuzat iar Romania de "ambitii revansarde si improvizari antimoldovenesti", sfatuind-o pe un ton de mentor sa fie mai cumpanita si sa "nu dea apa la moara unionistilor". In fine, a lasat sa se intrevada ca Bucurestiul ar urzi impreuna cu Transnistria un complot economic impotriva Republicii Moldova. Incredibil, dar Voronin a amenintat voalat Romania cu eventuale sanctiuni NATO. Va dati seama ce se intampla? Liderul unui regim pe care Consiliul Europei il considera raspunzator pentru derapajul antidemocratic din Republica Moldova, nu se rusineaza sa dea lectii unei tari care intruneste conditiile aderarii la NATO si partial cele de intrare in Uniunea Europeana! Asta e ca si cum un pungas, care a fost prins buzunaridu-i in biserica pe enoriasi, l-ar infricosa pe preot cu o iminenta pedeapsa din partea Vaticanului. Ce-i oare de capul lui Voronin? L-a luat gura pe dinainte? Sau poate ca, naucit de noua impartire geopolitica a Europei, si-a pierdut sirul si nu mai stie pe ce lume se aflla? Nu-i exclus. Aceste explicatii nu sunt, totusi, suficiente. Aici mai e de adagat un detaliu. Se pare ca atacand bezmetic Romania, Voronin a incercat, in disperare de cauza, sa castige niscaiva puncte intr-un joc pierdut categoric. Anume de aceea s-a straduit sa convinga opinia publica de la noi ca Republica Moldova, chiar ramanand neutra, ar fi un beneficiar al extinderii NATO. Chisinaul, intr-adevar, ar putea castiga enorm de pe urma acestui fapt. Numai ca nu pe gratis, fireste. Totul se plateste pe lumea asta. Ca sa ajunga in gratiile Aliantei Atlanticului de Nord, Republica Moldova trebuie sa-si cristalizeze politica externa, sa-si probeze vocatia europeana si optiunea politica prooccidentala. Or, tocmai acest lucru evita sa-l faca regimul Voronin atunci cand cauta cu o incapatanare demna de o cauza mai buna sa inrautateasca deliberat relatiile cu Bucurestiul. Noile accente antiromanesti din politica Chisinaului par sa fie dictate si de inasprirea din ultimele zile a pozitiei Federatiei Ruse fata de extinderea NATO. Este adevarat ca Putin s-a opus expansiunii Aliantei spre Est. Dar tot atat de adevarat este faptul ca rezistenta sa a fost, totusi, preponderent pasiva. Acest lucru pare sa trezeasca tot mai multe nemultumiri nu numai in sanul opozitiei comuniste de la Moscova, ci si in cadrul armatei, serviciilor secrete si al administratiei centrale. S-a creat o situtie periculoasa care n-are cum sa nu-l ingrijoreze pe presedintele rus. Ca rezultat, acesta a dat de inteles ca tara sa nu se va mai retrage un milimetru macar de pe pozitiile pe care le detine deja in republicile ex-sovietice. Desi se certase rau de tot cu Lukasenko, Putin s-a grabit sa se impace cu acesta. Este, deci, de asteptat ca in curand Kremlinul sa incerce sa-si consolideze, cu ajutorul lui Voronin, si prezenta politica si militara in Republica Moldova. Deloc intamplator, Moscova a si sugerat deja ca in viitorul apropiat nu-si va evacua trupele si arsenalul din stanga Nistrului. Banuiesc, totodata, ca Occidentul, in replica, va lua masuri pentru a preveni o astfel de turnura. Diplomatia Statelor Unite, de altfel, s-a si pus de acum in miscare. Graba cu care Voronin este asteptat sa soseasca la Washington arata ca SUA, asa cum s-a exprimat Bush la Bucuresti, nu doresc in nici un caz ca Rusia sa-si creeze o zona tampon la noul hotar de la Prut al Aliantei Nord-Atlantice. Nu incape discutie ca in urma acestei vizite presedintele comunist se va pomeni intre ciocanul intereselor americane si nicovala simpatiilor sale proruse. In consecinta, Voronin va fi silit sa aleaga din doua una. Ori sa ramana un om liber. Ori, aidoma lui Lukasenko sau Saddam Hussein, sa devina un indezirabil haituit de toate democratiile de pe glob.