poezie de ura.

Carutza cu draci.Pustiu...furtuna in pustiu...si scartie trasura,Plangand,scrasnind,de sange plini o-mping prin valea Urii.Ei, cei care candva erau mareti stapani,Imping cu greu ,in lanturi prinsi si-mpodobiti ci spini.In car sunt demoni.Chicotesc si urla in pustie. Ei,pan-la glezne in nisip ,cu greu trag in urgie.Si biciuri,mii, de foc la sfasie spinarea,Intru desfatzu'' acelor draci,in arshitza-arzatoare.Un tanar,parca din neant,in haos se arata.Si diavolii, pe el zarind,se tupilec indata.El, trist nespus de mult,cu ochii plini de jaleIsi vede fratzii prinshi, in diavoleasca vale.Privind atent ,cei osanditi, l-au cunoscut pe dat'',Caci fratele mai mic era ,cel prost si nespalat.Atunci, un oarecare, mai ndraznets se da:"Frate, adu-mi apa!", poruncitor striga."Imi zici ,tu, "frate"?!Nu sunt fratele tau.Te-ai lepadat de mine ,popor si Dumnezeu.Apa,zici?Hm...Au doara n-ai uitat,Cum sangele meu fraged pe apa ai varsat?.."Un altul coplesindu-l cu vorbe alintate,Mereu ii da tarcoale, ii striga:"Frate,frate!""Prietene al meu,iti mai aduci aminteAdeseori strigatam ,spre tine, "Rugaminte..."?""Dar eu,al treilea zice,te-am suparat cumva?""Pai...sa vezi ,domnie,vorba-mi nu-ti prea placea.Si-apoi...nu e chiar bine s-ai sufletu'' patatDe moartea unui om...sange nevinovat..."Si rand pe rand,spre el,ochi multi se indreptara,Cerandu-i apa...apa doar...Urgie ingrozitoare!!!Le raspundea la toti:"Of...domnul meu,In viata de-altadata aveam un car si eu..."Si cu tristetze-si scoase un fluier de la brau,Doinind duios a jale ,stapanului sau nou:Pleca in a sa lume ,tzaranul milenar,Sa-mpinga vesnic carul...acel cu demnitari. autor:motanas..