Ce se va întâmpla cu viitorul deputat Ilan Șor dacă va fi condamnat
În presă au apărut mai multe zvonuri că precum ședințele de judecată în cazul lui Ilan Șor vor fi suspendate pentru 4 ani, pe durata mandatului.
Chiar, Andrian Candu, declara anterior că dacă Ilan Șor va devine deputat, el nu va avea imunitate. În ambele cazuri se pare că s-au comis erori legislative, transmite Unimedia.
Alegeri 2019: Candidații care vor ajunge în Parlament cu cele mai puține voturi În acest caz este destul de consultat legislația sau, chiar, deciziile anterioare ale Curții Constituționale.
În 2015 Curtea a reţinut că, în condiţiile articolului 70 alin. (3) din Constituţie, inviolabilitatea parlamentară în Republica Moldova asigură deputaţilor o protecţie împotriva urmăririlor judiciare pentru fapte care nu au legătură cu funcţia parlamentară.
Protecţia inviolabilităţii operează doar pentru anumite măsuri procesuale restrictive, enumerate expres şi exhaustiv de Constituţie: reţinere, arest, percheziţie. Există o excepţie în caz de «infracţiune flagrantă».
Astfel, doar cu aceste rezerve, în privinţa deputatului poate fi pornită şi exercitată urmărirea penală fără necesitatea ridicării imunităţii.
Totodată, la finalizarea urmăririi penale trimiterea cauzei în judecată de către procurorul care a întocmit rechizitoriul poate fi efectuată doar după ridicarea imunităţii deputatului, în condiţiile stabilite de Regulamentul Parlamentului.
Efectul inviolabilităţii parlamentare asupra procedurilor penale este temporar, iar structurile parlamentare nu pot interveni, din principiu, asupra cursului justiţiei aşa cum este el.
Examinând cererea de ridicare a imunităţii parlamentare, acestea trebuie să evalueze doar dacă inviolabilitatea, în calitatea sa de întrerupere temporară a procedurii din justiţie, trebuie ridicată pe loc sau dacă nu este cumva preferabil să se aştepte până la expirarea mandatului de parlamentar. Astfel, Parlamentul doar poate suspenda cursul justiţiei, fără a interveni sau a participa la acesta.
În ceea ce priveşte procedurile demarate înainte de dobîndirea mandatului, acestea continuă în condiţiile legii generale, dacă o anumită etapă a procedurii a fost atinsă. Astfel, se operează următoarea distincţie:
1) dacă persoana a fost deja „trimisă în judecată" pentru o infracţiune penală înainte de ziua alegerii sale, procedura continuă ca pentru fiecare cetăţean, fără a fi necesară ridicarea imunităţii;
2) dacă nu a fost „trimisă în judecată" înainte de ziua alegerii sale, persoana se bucură de inviolabilitate, fiind necesară ridicarea imunităţii.
În acest sens, suspendarea examinării cauzei şi solicitarea ridicării imunităţii în cazul persoanei „trimise în judecată" înainte de ziua alegerii sale este contrară prevederilor constituţionale.
De asemenea, Curtea a subliniat că exigenţele preeminenței dreptului impun ca imunitatea parlamentară să nu poată funcţiona decât prin raportare la legitimitatea scopurilor vizate, şi anume păstrarea integrităţii Parlamentului şi protejarea opoziţiei.
Având în vedere raţiunea sa de a fi, extinderea inutilă şi fără spirit critic a imunităţii parlamentare la problematici care nu au nimic comun cu funcţia publică respectivă nu face decât să afecteze gradul de încredere al publicului în însuşi sistemul democraţiei parlamentare. Cu cât conduita de „acoperire" este mai îndepărtată de sarcinile funcţiei publice respective, cu atât trebuie justificată de o manieră mai solidă autorizarea aplicării beneficiului imunităţii şi, prin extensie, devine imperioasă justificarea refuzului de a ridica imunitatea parlamentară.
Atunci când imunitatea operează într-o aşa manieră încât persoanele sunt protejate de acţiunea tribunalelor penale, atunci trebuie stabilită, clar şi convingător, motivaţia refuzului de ridicare a imunităţii.
Curtea a reamintit că, în hotărîrea Urechean şi Pavlicenco v. Moldova, referindu-se la imunitatea Preşedintelui ţării, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menţionat că, în ceea ce priveşte opiniile exprimate, imunitatea nu este absolută - ea se extinde doar în privinţa opiniilor exprimate în exerciţiul mandatului.
Aplicarea reglementărilor imunităţii, fără vreo analiză a existenţei intereselor conflictuale, conferă o imunitate de blanchetă. Curtea a considerat că inviolabilitatea şi imunitatea de blanchetă trebuie evitate.
În partea ce ţine de imperativul luptei împotriva corupţiei, Curtea a reţinut că Rezoluţia (97) 24 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei (adoptată la 6 noiembrie 1997), ce are ca obiect cele douăzeci de principii directorii pentru lupta împotriva corupţiei, prevede că statele urmează „să vegheze la limitarea oricărei imunităţi în privinţa anchetelor, urmăririlor şi sancţiunilor privind infracţiunile de corupţie, a ceea ce este necesar într-o societate democratică" (p. 6) şi „să încurajeze cercetarea în domeniul corupţiei" (p. 18).
De asemenea, Curtea a menţionat că articolul 30 alin. (2) din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei (31 octombrie 2003) prevede că „fiecare stat parte ia măsurile necesare pentru a stabili sau menţine, conform sistemului său juridic şi principiilor sale constituţionale, un echilibru adecvat între orice imunitate sau orice privilegiu de jurisdicţie acordat agenţilor săi publici în exerciţiul funcţiilor lor şi posibilitatea, dacă este necesar, de a cerceta, urmări şi judeca efectiv infracţiunile stabilite, prevăzute de prezenta convenţie".
Ținând cont de faptul că imunitatea deputatului este ridicată la etapa trimiterii cauzei în judecată, executarea unei sentinţe penale împotriva deputatului nu necesită ridicarea separată a imunităţii, or, aceasta este parte integrantă a procesului judiciar, pentru care deputatul nu mai beneficiază de protecţia inviolabilităţii.
În sensul articolelor 1 alin. (3), 38 alin. (2), 69 alin. (1) şi 70 alin. (2) din Constituţie, în cazul condamnării pentru infracţiuni săvârșite cu intenţie şi/sau condamnării la închisoare (privaţiune de libertate) prin hotărîre judecătorească definitivă şi irevocabilă, indiferent dacă a survenit înainte sau după validarea mandatului, deputatul este în situaţie de ineligibilitate, fiind incompatibil cu calitatea de deputat.
Astfel, cauza penală în cazul lui Ilan Șor va continua, iar imunitatea va fi ridicată, iar subiectul condamnării va pierde mandatul.