1150

Fotografiile unui orheian au fost publicate în National Geographic

Celebru peste hotare, dar mai puţin cunoscut în România, Iurie Belegurschi a reuşit să-şi demonstreze talentul în arta fotografică, are o comunitate de peste trei milioane de fani, iar imaginile sale au apărut în publicaţii străine de prestigiu.

Fotograful vrea să devină ambasadorul turismului românesc şi să promoveze cele mai frumoase locuri din ţară. Iurie Belegurschi este fotograf român, originar din Orhei, Basarabia, stabilit în capitala Islandei, Reykjavík. Pasiunea pentru fotografie şi-a descoperit-o încă din copilărie, dar a început să se dedice cu adevărat acesteia după ce a primit de ziua lui un aparat profesional. Aşa a început să facă expediţii în Islanda, ajungând să fotografieze locuri inedite, de la peşteri de gheaţă şi vulcani, până la aurora boreală sau erupţia vulcanului Thrihnukagigur din Islanda, „adormit“ de 4000 de ani. Pozele fotografului român au apărut în National Geographic, The Guardian şi alte publicaţii prestigioase. Speră să se reîntoarcă în ţară şi să trăiescă aici, dar până atunci vrea să promoveze mai mult turimsul românesc în rândul străinilor din comunitatea sa, prin intermediul fotografiei.

Iurie Belegurschi îşi doreşte sa devină un ambasador al turismului românesc, anul acesta urmând să revină în ţară pentru a fotografia cele mai frumoase locuri pe care să le prezinte celor peste trei milioane de fani care îi urmăresc activitate în social media.

Adevărul:De unde pasiunea pentru fotografie, cum ai descoperit-o?

Iurie Belegurschi: Am fost dintotdeauna pasionat de fotografie, singurul lucru care mă împiedica să fac acest lucru la un nivel mai avansat era faptul că nu îmi permiteam echipamente performante, mai costisitoare.

Care este povestea primului tău aparat de fotografiat?

Primul aparat foto nu se uită niciodată. Cunoscând pasiunea mea pentru fotografie, mama mi-a făcut cadou de ziua mea primul aparat foto profesional. Se întâmpla în anul 2008, pe când eram student şi locuiam deja în Islanda. De atunci, nu l-am mai lăsat din mână. Aşa am început să merg în ture foto cu prietenii mei. Am creat o pagină de Facebook, unde postam zilnic fotografii spectaculoase cu vulcani, gheţari, aurore boreale, peşteri de gheaţă şi locuri mai puţin accesibile, iar lumea a început să mă contacteze pentru a fi ghidul lor în Islanda. Cu timpul am fondat o agenţie de tururi foto – Iceland Photo Tours -, care s-a dezvoltat rapid în ultimii ani, mărindu-şi echipa până la 30 de fotografi/ghizi, astfel devenind cea mai mare de acest gen din Europa – o combinaţie foarte interesantă de travelling şi workshop de fotografie. Oaspeţii noştri sunt oameni pasionaţi de fotografie de toate nivelurile, de la începători până la avansaţi, aceştia venind din toate colţurile lumii.

Cine te-a încurajat să urmezi acest drum?
Islanda în sine m-a încurajat să fac asta. Călătorind prin ţară cu prietenii mei, am fost impresionat de peisajele spectaculoase pe care am vrut să le împărtăşesc cu ceilalţi prin fotografiile mele.

Au existat persoane de la care „ai furat“ meseria?

Cu siguranţă au existat persoane de la care m-am inspirat. Aceştia au fost câţiva din prietenii mei şi alţi fotografi pe care-i urmăream pe Internet.

Când ai făcut primele fotografii în mod profesional şi cum a fost experienţa?

Totul s-a întâmplat treptat, pas cu pas, perfecţionându-mă continuu.

3

De ce ai plecat din ţară?

Originar fiind din Republica Moldova, am plecat la studii în România, unde am absolvit liceul şi facultatea. După aceea, am avut oportunitatea de a pleca în Islanda printr-un program de schimb cultural. Şi aşa a început frumoasa poveste cu Islanda.

Cum te-ai hotărât să rămâi în Islanda?

Fotografia a fost cea care m-a determinat să rămân atâţia ani în Islanda. Am început să studiez limba islandeză la Universitatea din Islanda, iar între timp mă ocupam de proiectele mele fotografice. După o perioadă, mi-am întâlnit viitoarea soţie şi ne-am întemeiat o familie aici.

Cum au fost începuturile în Islanda?

Începuturile au fost complicate, pentru că eram departe de casă, familie şi prieteni, dar oamenii primitori şi locurile frumoase m-au ajutat să mă adaptez rapid.

A fost vreodată atât de greu încât să-ţi doreşti să te întorci acasă?

Nu. Pentru că sunt înconjurat de prieteni buni şi mă ocup de ceea ce-mi place.

E dureroasă distanţa faţă de casă?

Câteodată, dar păstrez legătura cu familia şi prietenii, mai ales că şi eu îi vizitez cel puţin o dată pe an.

Te-ai gândit să revii în ţară?

Nu cred că am de gând să trăiesc aici toată viaţa, eu încă sper să mă întorc în România şi să trăiesc acolo. Chiar în 2018 am în plan o excursie acasă, ocazie de care vreau sa profit pentru a fotografia cele mai frumoase locuri din ţară şi pentru a promova mai mult România în rândul străinilor din comunităţile mele din social media. România este o ţară foarte frumoasă, cu locuri superbe, păcat că nu a fost descoperită la adevărata valoare până acum. Vreau să folosesc comunitatea numeroasă din social media ca motor de promovare turistică a României. Poate vom face şi expoziţii, vernisaje, dar canalele de social media – Facebook, Instagram – sunt cele prin care putem comunica direct şi uşor cu oameni din întreaga lume.

Care consideri că sunt cele mai frumoase zone din România?

Munţii Carpaţi, Delta Dunării, oraşe precum Sighişoara, Sibiu, regiunea Maramureşului, Moldovei. Acestea sunt, de altfel, obiectivele pe care vreau să le fotografiez anul acesta, timp de trei luni, când revin în România.

2

Îţi pare rău că eşti mai cunoscut peste hotare decât în ţara ta?

Am 3 milioane de followers în platformele mele de social media, dintre care doar 20.000 sunt români. Restul sunt din SUA, Europa, Australia, Asia etc. Faptul că am devenit mai cunoscut în afară decât în România a venit natural, dat fiind că străinii care au venit în tururile foto pe care le-am organizat ne-au făcut cea mai bună promovare. Dar asta vreau să fac în perioada următoare, să comunic mai mult în România.

Care sunt cele mai inedite/frumoase locuri în care ai mers pentru a face fotografii?

Cred că fiecare fotograf îşi dezvoltă un stil, o nişă. Iar nişa mea este fotografia de natură, cel mai mult îmi place să fotografiez peşteri de gheaţă, vulcani, în special momentele erupţiei, lavă, aurora boreală etc. În Islanda nu cred că au rămas locuri nefotografie de mine, poate în Groenlanda să îmi mai fi scăpat câte ceva. Deşi am fost acolo de cel puţin 20 de ori. Alte locuri unde mi-a plăcut să fotografiez sunt Norvegia, Argentina, Chile.

Care a fost cea mai mare păţanie în tururile foto?

Cred că cea mai la limită experienţă a fost când am fotografiat erupţia unui vulcan din elicopter. A fost momentul în care m-am îndoit de foarte multe ori că ne vom întoarce teferi acasă. Eram deasupra unui câmp de lavă, era foarte frig afară, -20 de grade Celsius, în timp ce aerul de la sol era foarte fierbinte, aşa că elicopterul a început să se clatine. Timp de 2-3 ore cădea şi înălţa. Aceasta a fost, fără nicio îndoială, cea mai straşnică păţanie. Aş mai putea adăuga aici o altă întâmplare plină de adrenalină. Fotografiam într-o peşteră de gheaţă şi din senin am început să aud niste zgomote puternice, care erau de fapt nişte tunete. Gândiţi-vă cum este să fii sub gheaţă, mai exact cu tone de gheaţă deasupra capului, şi să auzi nişte explozii. Nu te gândeşti decât că totul o să crape în jur şi că o să te probuşeşti sub gheaţă. Din fericire, toţi cei care am fost în acea tură suntem OK, nimeni nu a păţit nimic. Vom avea ce povesti nepoţilor.

Cum a fost experinţa şedinţei foto la vulcanul Thrihnukagigur?

A fost, fără îndoială, una dintre cele mai palpitante experienţe din viaţa mea de fotograf. Unică. Pentru a surprinde „inima“ vulcanului situat în apropierea Capitalei Islandei, a trebuit să cobor 120 de metri în interiorul acestui vulcan adormit de 4.000 de ani. Mi-a fost puţin frică pe măsură ce coboram, dar acest lucru nu m-a împiedicat să merg până la capăt, să duc proiectul la bun sfârşit. Thrihnukagigur este singurul vulcan de pe planetă care poate fi explorat în interior. Deşi nu există indicaţii că ar putea erupe din nou în viitorul apropiat, nu poţi şti niciodată sigur. Riscul este în mare parte limitat la pereţii interiori, aşa că am încercat să stau cât mai aproape de centru. Emoţia simţită în această expediţie a meritat însă. Când mi-am dat seama că sunt în inima vulcanului, am avut nişte trăiri unice. Culorile extraordinare de pe pereţi sunt rezultatul lavei de acum 4.000 de ani, atunci când vulcanul era activ. Chiar aş vrea să repet această experienţă.

Cum te-ai simţit prima dată când ţi-ai văzut fotografiile într-o publicaţie de prestigiu?

Pentru un fotograf de natură, apariţia în publicaţiile de renume National Geographic, GEO, Lonely Planet este o recunoaştere extraordinară, cu un potenţial fantastic de promovare a muncii tale la nivel mondial.

Care consideri că este cea mai mare realizare profesională de până acum?

Consider ca expoziţiile mele fotografice din China, Japonia, Germania, Italia, Franţa, Rusia reprezintă principalele mele realizări în domeniul fotografiei.

Ce reacţii ai întâmpinat când le-ai spus străinilor că eşti din Moldova?

Sincer să fiu, nu toată lumea ştie de Moldova, iar cei care o cunosc au auzit despre ea de la Eurovision. Ce îţi doreşti să transmiţi oamenilor prin fotografiile tale? Aş vrea să împărtăşesc cu ei frumuseţea naturii, dar şi să le transmit un mesaj important, şi anume conservarea, protejarea naturii, pentru ca şi generaţiile următoare să se poata bucura de ceea ce avem noi astăzi.

S-a întâmplat vreodată să ajungi acasă şi să fii surprins de propriile fotografii?

Să fii surprins ceva ce nici nu văzuseşi iniţial prin obiectivul aparatului? S-a întâmplat de mai multe ori atunci când fotografiez aurora boreală să surprind şi câte o stea căzătoare.

1

Care consideri că e cea mai bună fotografie a ta?

Cea mai bună fotografie a mea este cea cu Aurora – fiica mea născuta acum câteva luni.

sursa: adevărul.ro

0