O tânără din satul Păruceni, campioană la bikini fitness în SUA (Foto)
Alexandra Frimu are 25 de ani, este originară din satul Păruceni, raionul Nisporeni. Și-a făcut studiile la Universitatea de Stat, facultatea de Business și Administrare a afacerilor. A ajuns în Statele Unite prin intermediul programului Work and Travel. După ce a încheiat programul în statul Carolina de Nord, s-a mutat cu traiul în Washington State cu ajutorul unei bune prietene. Își câștigă existența din babysitting, este bona unui îngeraș, așa cum îi spune ea fetiței care îi „aduce multă fericire și îi înseninează zilele ploioase din orașul Seattle”. Pe lângă asta, Alexandra Frimu face bodybuilding. Ce am mai aflat despre tânăra cu un corp de oțel, vedeți în interviu.
Alexandra, ai participat recent la competiția NPC Washington Ironman și ai ieșit învingătoare, cu o coroniță pe cap și un trofeu în mână. Oferă-ne, te rog, detalii.
Această competiție s-a desfășurat în orășelul Bothell din statul Washington, SUA. E un concurs de bodybuilding natural (drug tested). Altfel zis, mușchii și formele bine lucrate ale participanților se datorează în exclusivitate muncii în sudoarea frunții, în sala de forță. Concurenții au participat în următoarele clase: bodybuilding, physique, fitness, figure, man’s classic physique și bikini. M-am pregătit pentru această competiție timp de 14 săptămâni, am avut un antrenament intens și o dietă bine pusă la punct. Am luat locul întâi la proba bikini, în subidiviziunile novice și open”.
La proba bikini novice ai avut 8 concurenți, iar la open – 7. Juriul a decis că ești cea mai bună dintre toți. Cum te face asta să te simți, probabil trăiești o satisfacție enormă că transpirația lăsată în sala de forță și sacrificiile în alimentație au fost răsplătite?! Presupun că viața ta nu e scăldată în ciocolată, la propriu.
Cea mai cunoscută deviză în lumea bodybuilding-ului este „No pain, no gain” (fără muncă nu e răsplată). Pentru orice succes trebuie să plătești un preț, să faci sacrificii. Investesc ore întregi în sala de forță care efectiv mi-a devenit a doua casă. Merg la antrenament indiferent de starea de spirit, gradul de oboseală, chiar dacă trăiesc momente când vreau pur și simplu să zăbovesc în pat, de exemplu într-o zi ploioasă. Nu am acest drept, iar dacă mi-l ofer, atunci sentimentul de vinovăție strigă mai tare, să mă ridic și să merg la antrenament. Am un program fix de la care nu îmi place să mă abat. Mă trezesc tare devreme pentru a le reuși pe toate, mai exact la ora 6. Îmi place să fac cardio dimineața, căci îmi dă energie și motivație pentru toată ziua. Seara merg la antrenamentul cu greutăți, care durează în jur de o oră și jumătate. Merg de 5-6 ori la sală. Antrenamentele ar fi inutile, dacă le-aș da peste cap cu o alimentație defectuoasă. Adevărata luptă se dă în bucătărie, nu în sală. Oricât de tare te-ar tenta o prăjitură sau alte gustoșenii, de cele mai dese ori trebuie să le spui răspicat „NU”. Am renunțat definitiv la fast food și băuturi carbogazoase.”
Pasiunea pentru bodybuilding ai dezvoltat-o în Statele Unite. Acasă, îmi povesteai tu, erai mai mult preocupată de pictură, dans și muzică. Sportul nu era parte din viața ta din motive de sănătate…
Adevărat. La început, făceam sport în SUA ca să dau jos câteva kilograme, să câștig o formă fizică bună ca să mă simt bine în pielea mea. Au apărut rezultatele, prin urmare și dorința de a mă autodepăși. Primul gând de a concura în competiții fitness și bodybuilding a încolțit în mintea mea cu doi ani în urmă. Fiind o fire timidă, acest gând mă speria, nu credeam că eu aș putea intra într-o competiție cu oamenii care practică un asemenea sport de mulți ani. La îndemnul unor persoane care m-au încurajat și m-au susținut, mi-am luat inima în dinți și am lansat pregătirile pentru primul show”.
Alexandra, nu ți-ai văzut casa din Moldova de 4 ani…
„Primul an departe de casă a fost cel mai dificil, deoarece încă nu aveam prieteni în SUA. Îmi iubesc însă munca, viața de aici, prietenii, locurile care taie răsuflarea. Dorul de casă și oamenii dragi este ceea ce îmi lipsește pentru a fi fericită pe deplin. Devin extrem de nostalgică în preajma sărbătorilor de iarnă, căci gândul îmi fuge mereu la cei dragi, iar distanța devine apăsătoare. Chiar dacă putem sărbători Crăciunul oriunde în lume, parcă nicăieri nu e ca acasă. Bradul e împodobit, dar parcă nu miroase ca bradul de la mama din casă, colinda nu sună la fel de frumos chiar dacă este în limba română, masa e îmbelșugată, dar tot lipsește ceva…”
„American dream” există?
Visul american nu se referă la bunuri materiale, ci la valorile spirituale, la libertatea de exprimare, oportunități egale pentru fiecare indiferent de rasă, religie sau apartenență socială. Și atunci da, America este țara tuturor posibilităților, iar american dream devine realitate dacă ai entuziasm, optimism și ești dispus să muncești pentru visele tale.
ea.md