Se prefigurează o nouă forță unionistă, care ar putea furniza o mare surpriză politică
Deşi curentul unionist este în creştere evidentă (potrivit unor calcule – peste 20% din numărul total de alegători din Republica Moldova), totuşi, nu e clar ce forţă politică poate pretinde la voturile acestuia în următorul scrutin prezidenţial şi parlamentar. Această „breşă” electorală s-a format după ce PL şi PLDM au scăzut în preferinţele alegătorilor pînă la cote inimaginabile anterior (electoratul PL era în totalitate unionist, pe cînd al PLDM – parţial), iar Partidul Popular European, Platforma DA şi Partidul „Acţiune şi Solidaritate” nu au manifestat prea mare interes pentru apropierea respectivului segment de electorat.
Şi în timp ce bătălia politică între marile partide este în toi, iar toată atenţia opiniei publice este pe aceste formaţiuni, se pare că pe segmentul de dreapta apare o nouă forţă, care ar putea prelua respectivul electorat. Mai bine zis, este vorba despre două partide politice ce acţionează de parcă şi-ar fi delimitat clar sferele de influenţă între ele, iar aceasta ne duce la gîndul că, la un moment dat, ele ar putea găsi şi formula perfectă de „convieţuire” politică, ce s-ar solda cu apariţia unei noi forţe politice (fie a unui bloc electoral, fie a unei alianţe politice). Iar această forţă ar avea toate şansele să devină cea mai reprezentativă pentru curentul unionist. Este vorba despre Partidul Naţional-Liberal şi Partidul unionist „Dreapta”, apărut recent.
Astfel, în timp ce „Dreapta” pune accent pe internaţionalizarea unirii Republicii Moldova cu România, avînd în acest sens diverse întîlniri cu factori de decizie la nivel internaţional, şi pe mobilizarea diasporei unioniste, naţional-liberalii au declanşat o amplă campanie de informare a cetăţenilor români din Moldova în legătură cu alegerile din România. Acţiunile „Dreptei” în rîndurile reprezentanţilor diasporei, de rînd cu acţiunile naţional-liberalilor în plan intern, inevitabil cresc notorietatea şi ponderea respectivelor formaţiuni, iar dacă, la un moment dat, ele şi-ar uni eforturile, avînd în vedere că au lucrat în paralel cu electoratul pro-românesc, aceasta va avea doar efecte benefice pentru ambele partide.
Impresia că aceste formaţiuni au o careva înţelegere secretă în ceea ce ţine de modul lor de acţiune este consolidată şi de faptul că ele nu se atacă reciproc. Mai mult ca atît, reieşind din critica şi poziţiile pe care le enunţă uneori, aceste partide au aceeaşi oponenţi. Iar faptul că ambele participă într-un format anume la negocierile privind identificarea unui candidat comun al forţelor unioniste la Preşedinţia RM nu face decît să sporească şi mai mult presupunerile că avem de a face cu un parteneriat politic nedeclarat.
O fi avînd ceva la bază respectivele presupuneri sau e o simplă coincidenţă, nu se ştie. Cert este că strategia pe care merg cele două partide (conştient sau involuntar) este una care le avantajează. Şi dacă vor continua în acelaşi tempou, s-ar putea ca degrabă să obţinem răspuns la întrebarea care-i chinuieşte pe mai mulţi jurnalişti, analişti politici şi alţi cetăţeni: Cine, totuşi, va „moşteni” electoratul unionist după prăbuşirea PLDM şi PL şi după dezinteresul faţă de acest segment de alegători, manifestat de PPEM, PDA şi PAS?
tribuna.md