Rusia vrea un compromis la Tiraspol

Mica republică separatistă Transnistria s-a confruntat cu cea mai serioasă criză politică în scurta sa istorie. Alegătorii din stânga Nistrului i-au surprins pe toţi în cadrul alegerilor din 29 noiembrie 2015 votând pentru „deputaţii” din echipa Sheriff. Pentru pretinsul preşedinte Evgheni Şevciuk rezultatul poate fi calificat drept vot de neîncredere.

Planul lui Şevciuk pentru alegeri a fost să reia control asupra Sovietului Suprem transnistrean dominat de partidul Obnovlenie care este arma politică a lui Sheriff, a doua cea mai mare companie din regiune, se arată într-o analiză semnată de cercetătorul şi istoricul polonez Piotr Oleksy pentru portalul New Eastern Europe.

Şevciuk a vrut eliminarea rivalilor

Pretinsul preşedinte din Transnistria ar fi vrut să câştige puterea absolută în acest cvasi-stat, însă Sheriff-ul a făcut acest vis greu de realizat, din moment ce compania controlează nu doar Sovietul Suprem, dar şi economia regiunii. Poziţia dominantă pe piaţa transnistreană se datorează monopolului asupra mai multor bunuri. Compania este cel mai mare angajator şi cel mai mare contribuabil din Transnistria. Semnificaţia acestei companii nu este mai joasă decât instituţiile „oficiale”.

Pe plan internaţional, Transnistria se află într-o situaţie dificilă. Republica nerecunosctuă se confruntă cu o criză economică severă de câteva luni de zile – una dintre consecinţe a fost reducerea cu 30% a pensiilor şi salariilor în domeniul public. Şevciuk a fost conştient de furia societăţii şi în speranţa de a fi reales a început să pună la punct planurile privind eliminarea celor mai importanţi rivali.

Preluarea controlului asupra „parlamentului” transnistrean ar fi slăbit poziţia Sheriff-ului şi ar fi însemnat primul pas spre privarea companiei de rolul ei dominant în „stat”. În ultimile câteva luni, pretinsul preşedinte a realizat o campanie împotriva Sheriff cu sloganul „Împreună cu Rusia împotriva oligarhilor”. Această campanie a fost o combinaţie de propagandă, acuzaţii de furturi şi neachitarea impozitelor. Retorica veche privind „duşmanii externi” a fost presărată cu retorica „duşmanilor interni”.

Sheriff a fost mandatată de societate

Din start, campania a fost una foarte intensă, încât majoritatea analiştilor locali s-au aştepatat ca echipa lui Şevciuk să câştige alegerile. 31 din cele 43 de fotolii în Sovietul Suprem au fost câştigate de partidul Obnovlenie, iar acest rezultat a fost mai mult decât un colaps pentru Şevciuk. Pretinsul preşedinte transnistrean nu a comentat imediat rezultatele alegerilor. Acest fapt demonstrează că în Transnistria se coace un conflict între pretinsul preşedinte Şevciuk, care nu deţine un mandat social puternic, dar care controlează serviciile de securitate, şi echipa Sheriff, care se bucură de mandatul societăţii.

Mulţi s-ar putea gândi la faptul că Transnistria niciodată nu fost solidară din punct de vedere politic. În primii ani după desprinderea de Moldova, conflictele erau gestionate în linişte în interiorul cercurilor politice, din care făceau parte directorii companiilor industriale locale. Situaţia a devenit mai tensionantă când generaţia mai tânără de oameni de afaceri care s-a afiliat Sheriff-ului a început să arate ambiţii politice mai mari. Cu peste un deceniu în urmă, aceştia au înfiinţat partidul Obnovlenie care a devenit imediat un pericol real pentru fostul lider de la Tiraspol, Igor Smirnov. Cu toate acestea, Smirnov a reuşit să ajungă la o înţelegere cu conducerea companiei oferindu-i un set de monopoluri. Smirnov însuşi a beneficiat de această înţelegere. Însă pentru a implementa acelaşi scenariu, Şevciuk a trebuit să-şi piardă poziţia pe care o avea în partid şi să treacă la marginea politicii transnistrene pentru câţiva ani.

Şevciuk şi Sheriff urmau să menţină un echilibru

În 2011, a devenit clar că sprijinul acordat de Rusia lui Smirnov a expirat. Kremlinul l-a sprijinit oficial pe noul lider Anatoli Kaminski în aşa-zisele alegeri prezidenţiale. Certurile pre-electorale între Smirnov şi Kaminski au apărut ca o oportunitate pentru Şevciuk. Acesta a profitat de situaţie şi s-a prezentat drept o persoană din afara cercurilor politice şi a promis să facă ordine în Transnistria. Victoria lui Şevciuk la alegeri a fost o surpriză pentru mulţi observatori, pentru Rusia şi, într-o anumită măsură, pentru el. În scurt timp, Şevciuk a stabilit relaţii bune cu Rusia, care are drept scop menţinerea a două centre politice antagoniste în acest cvasi-stat. Şevciuk şi Sheriff urmau să menţină un echilibru politic în regiune astfel ca Rusia să nu depindă de o singură putere politică în Transnistria.

Dar sprijinul social pentru Şevciuk a început să scadă rapid după primul său an de mandat. Transnistrenii au înţeles repede că tânărul „preşedinte” nu are o echipă solidă în spatele său. Miniştrii experimentaţi şi oficialii au fost înlocuiţi cu oameni tineri, delectaţi în baza unor relaţii informale cu preşedintele. Echipa a comis o serie de greşeli costisitoare în comunicarea cu societatea care au demonstrat aroganţa şi bogăţia sa.

Şevciuk a insistat asupra propagandei

Este adevărat că Şevciuk a venit la putere într-un moment dificil. Schimbarea puterii în Ucraina au făcut ca relaţiile comerciale cu Transnistria să devină mai dificile. Transnistria a fost grav afectată de schimbările în economia globală şi regională: s-a înregistrat o cerere scăzută la oţelul din Transnistria, iar războiul din Donbas a exclus regiunea de la căile de alimentare cu materie primă ieftine. Oamenii din Transnistria au înţeles că preşedintele şi asociaţii săi nu au idee cum să facă faţă crizei, iar unele măsuri întreprinse pentru a diminua efectele crizei au adus la rezultate mai rele. În loc să repare situaţia economică, puterea s-a concentrat asupra consolidării societăţii, alimentând temerile legate de război şi inamici din exterior.

Transnistrenii nu trăiesc iluzia că Sheriff ar fi o afacere curată. Cu toate acestea, în comparaţie cu preşedintele incompetent şi din ce în ce mai neprietenos, compania pare să prezinte o şansă reală pentru o viaţă mai bună. Sheriff construieşte piscine şi creează cluburi de fotbal şi vinde mărfuri la preţuri relativ mici. Este şi un angajator stabil care, spre deosebire de stat, nu reduce salariile cu 30 la sută.

Sheriff vede puterea ca un mijloc de a câştiga bani

Analistul politic transnistrean Vladimir Istrebciak descrie lupta dintre Şevciuk şi Sheriff drept o luptă între „două filosofii de putere”. Victor Guşan, proprietarul Sheriff-ului, vede puterea ca un mijloc de a câştiga mai mulţi bani şi de a-şi securiza business-ul. Pentru Şevciuk, puterea este un mijloc în sine. În teorie, aceste două filosofii nu sunt neapărat contradictorii. De fapt, în ultimii doi ani, „preşedintele” şi Sheriff-ul au cooperat în cadrul unui compromis: compania nu s-a implicat în domeniile cheie ale politicii cvasi-statului cum ar fi politica externă, drepturile omului etc. În schimb, Şevciuk nu s-a implicat în treburile companiei. În perioadele dificile, liderul de la Tiraspol decidea să ia statul sub control absolut şi să elimine rivalii influenţi precum Sheriff, pentru a pregăti terenul pentru alegerile prezidenţiale din 2016.

Situaţia actuală din Transnistria poate evolua în direcţii diferite. Una dintre acestea ar fi delegalizarea „parlamentului”. O altă direcţie ar putea fi chiar un conflict mai dur, iar cealaltă ar putea fi un compromis. Atitudinea Kremlinului va avea cu siguranţă un impact major asupra evoluţiei evenimentelor. În campania electorală, Moscova nu a mizat oficial pe nici una dintre părţi. Posibil, Rusia va insista asupra unui compromis pentru a menţine echilibrul politic din stânga Nistrului.

Recentele aşa-zise alegeri parlamentare din Transnistria au amintit observatorilor că există un jucător important, adesea neglijat pe scena politică. Este vorba despre societate, subliniază cercetătorul de la New Eastern Europe. Societatea a demonstrat că nu urmează necugetat propaganda. În 2011, omul pus de Rusia nu a câştigat alegerile. În acest an, Şevciuk nu a reuşit să convingă oamenii că oligarhii sunt cel mai mare rău al regiunii. De aceea, nu trebuie să omitem factorul societăţii atunci când analizăm situaţia din Transnistria, concluzionează Piotr Oleksy.

adevarul.ro