Omul nu este o insula

Argumente pro:

Din punct de vedere social omul nu este o insula

Omul nu este un obiect, prezinta mobilitate fizica si psihica si este menit - prin insasi natura umana - sa interactioneze cu elemente inconjuratoare. Se poate discuta de o anumita nevoie a omului de a socializa- aceasta poate fi mai accentuata la unii: sunt persoane care nu suporta sa fie singuri, elevi carora nu le place sa mearga singuri in drum spre casa de la scoala, etc., sau mai putin accentuata: sunt persoane care se descurca foarte bine si pe cont propriu, nu au nevoie de prezenta sau, mai sustin unii, nici de ajutorul altora. In cazul celor din urma, care sustin ca se pot izola de ceilalti, consider ca izolarea (de celelalte persoane) poate fi doar temporara, spre exemplu pana cand li se termina mancarea din frigider - cu siguranta vor trebui sa mearga la cumparaturi sa isi ia de mancare - deci vor vorbi cu cumparatorul, vor interactiona cu o alta persoana.

Argumente contra:

Omul se naste si continua sa fie o insula
Inca de cand se naste, omul este departe de ceea ce se numeste relatie intima constienta cu cei din jur. Sigur ca, in mod normal, se afla mama/ parintii mereu alaturi de copil -aceasta creand o prima relatie interumana, dar trebuie observat faptul ca aceasta se formeaza inerent (daca se formeaza, primul pas spre stabilirea relatiei venind din partea parintilor, astfel ca persoana pusa in discutie(copilul) nu are nimic de zis in stabilirea acestei relatii; cu alte cuvinte ,atata timp cat initiativa de stabilire a unei relatii interumane nu este reciproca (si mai ales constienta, nu putem spune ca ambele parti prezinta o nevoie de socializare. Neexistand acest aspect, omul poate fi considerat o insula.