Tsunami-ul financiar de la toate bursele lumii: Ce s-ar putea întâmpla în continuare

Noul tsunami financiar ce a cuprins toate bursele lumii în ultimele zile a pornit de la un cutremur al burselor chineze. Vă prezentăm, pe scurt, ce s-a întâmplat în China şi câteva scenarii referitoare la cum ar putea evolua lucrurile în continuare.

Prăbuşirea burselor din China a pus pe jar investitorii din întreaga lume, ameninţând să tragă la fund toate bursele din lume. Însă, indiferent dacă haosul de pe piaţa bursieră chineză va târî întreaga lume într-o nouă mare criză, ţara are nevoie de o regândire şi de o repoziţionare a pieţii de capital, scrie publicaţia Quartz, citată de Money.

Anul trecut, guvernul de la Beijing a cerut populaţiei să investească pe bursă, pentru a da un nou imbold de dezvoltare pieţei de capital. Drept răspuns, oamenii au început să cumpere acţiuni pe scară largă. În majoritatea cazurilor, oamenii nu cumpărau acţiunile cu banii lor, ci cu banii brokerilor, aducând o contribuţie minimă. Acest lucru s-a văzut imediat în piaţă: valorile indicilor burselor din Shanghai şi Shenzen triplându-se în ultimul an de zile. 

Acest tip de investiţii, numite tranzacţii în marjă, le permite investitorilor să-şi asume riscuri imense, beneficiind de profituri mari. Dar, reversul medaliei este că tranzacţiile în marjă, dacă sunt generalizate, vin la pachet şi cu creşterea puternică a volatilităţii pieţei.

Un alt specific al pieţei bursiere chineze este faptul că majoritatea investitorilor sunt oamenii simpli, mai degrabă decât marii investitori instituţionali. Din acest punct de vedere, China se situează la polul opus faţă de SUA sau alte economii dezvoltate. Acest lucru creşte şi mai mult gradul de volatilitate din piaţă, deoarece oamenii se grăbesc să-şi vândă acţiunile cât mai repede după ce obţin profit, pentru a vedea câştigurile materializându-se. 

După un an de asemenea creştere, bursele din China au început să scadă acum aproximativ o lună şi scade în continuare, speriindu-i pe toţi.

Situaţia de pe piaţa chineză de capital se asemănă cu cea din SUA, din 1929, când, după un val de investiţii pe bursă în marjă, valoarea acţiunilor a crescut, formând o bulă a preţurilor care a explodat apoi, pentru a corespunde economiei reale. Ce a urmat apoi în SUA ştim cu toţii: Marea Depresiune. 

Dar situaţia din China seamănă şi cu criza bursieră din Japonia, din 1989. Acel moment a spulberat întreaga forţă economică de până atunci a japonezilor. În anii 1989, economia japonezilor era în creştere, creditele erau ieftine şi companiile se împrumutau cu sume mari. Aflate în căutarea unor profituri rapide, companiile au început să investească masiv în acţiuni pe bursă, ceea ce a făcut ca preţurile pe piaţa de capital să crească, aducându-le investitorilor şi mai mulţi bani pe care să-i ruleze pe bursă. Ce s-a întâmplat în această situaţie? Piaţa a crescut, companiile au ajuns supraevaluate şi apoi bula s-a spart şi bursa s-a prăbuşit, ceea ce se întâmplă acum în China.

Cele două scenarii 

Ce se va întâmpla în continuare? Ce putem face acum este să analizăm cele două situaţii similare din istoria economică recentă şi să tragem concluzii în funcţie de acestea.

În 1929, autorităţile americane au făcut prea puţin pentru a ajuta populaţia şi companiile să treacă mai uşor peste dezastrul bursier. Băncile au dat faliment. Oameni de afaceri şi familii au pierdut totul. Ţara întreagă a luptat cu foamea şi recesiunea ani de zile la rând până când, într-un final, a reuşit să iasă din criză şi să-şi revină din Marea Depresiune. 

Având această experienţă, guvernul Japoniei nu a făcut aceeaşi greşeală. În schimb, a făcut o alta: a pompat cât de mulţi bani a putut în bănci şi companii, salvându-le de la faliment. Însă, această intervenţie masivă în piaţă a generat mari probleme statului japonez. Datoriile enorme pe care le-a acumulat au dus ţara în recesiune şi în probleme din care nu a reuşit să iasă nici până în ziua de astăzi.

Întrebarea pe care şi-o pun astăzi economiştii este dacă guvernul chinez va decide ca ţara să treacă printr-o criză mai dureroasă, dar mai scurtă, după modelul american, sau mai uşor de suportat, dar prelungită pe mulţi ani? 

Chiar şi dacă există o altă soluţie, modelele economice sunt doar două şi, deocamdată, ne raportăm la ele. Poate că guvernul de la Beijing va găsi o altă soluţie.

sursa