Războiul lui Putin: Ultimele zile din viaţa unui tânăr militar ucrainean (Video)
Daniel Kasianenko a fost ucis pe câmpul de luptă în estul Ucrainei. Avea 19 ani când a murit, pe 6 august, la aproape şase luni după acordul de încetare a focului din 12 februarie.
A fost unul dintre cei 18 soldaţi ucraineni ucişi într-o perioadă de confruntări care a durat zece zile, din 1 august până pe 10 august. Totodată, 98 de militari ucraineni au fost răniţi în acelaşi interval, se arată într-un reportaj Daily Signal.
Moartea lui Daniel Kasianenko reflectă un adevăr: faptul că în Ucraina există sau a existat vreodată armistiţiu este o farsă, susţine jurnalistul Nolan Peterson, care l-a cunoscut pe tânăr.
Peterson, fost pilot şi luptător în cadrul operaţiunilor speciale din Irak şi Afganistan, este acum corespondentul din Ucraina al publicaţiei.
„L-am cunoscut pe Daniel la mijlocul lui iunie, cu şapte săptămâni înainte să moară. Eram în Piski, un oraş de luptă la marginea Doneţkului. Eu eram acolo ca jurnalist, iar Daniel era acolo ca soldat, luptând în Brigada 93 a armatei ucrainene. Se afla pe câmpul de luptă de două luni”, a spus ziaristul.
Acesta a povestit că şase soldaţi şi doi jurnalişti stăteau într-o fermă, într-o zi însorită, când zgomotul bătăliilor răsuna intermitent. Gloanţele le treceau deasupra capetelor. Aproape că suna precum ciripitul păsărelelor, îşi aminteşte Peterson, câtă vreme uiţi că fiecare ciripit este, de fapt, „cântecul letal al unui glonţ tras cu intenţia să ucidă”.
Atunci, jurnalistul l-a cunoscut pe Daniel, care s-a prezentat într-o engleză aproape fără cusur. Se vedea că are o poveste de spus, aşa că Peterson l-a întrebat dacă poate să îl filmeze, iar el a acceptat. Au stat de vorbă ceva vreme, iar din când în când se lăsau în jos, când gloanţele se apropiau prea mult.
„Armata DNR (Republica Populară Donetsk – n.red) trage în noi”, a spus Daniel, uitându-se spre cer în direcţia focurilor de armă. “Armata rusă separatistă”, a continuat el.
Camarazii lui Daniel îl porecliseră „Telefonul mobil”, pentru că tot timpul face poze. Şi-a stricat telefonul după ce o dată s-a aruncat la pământ, însă urma să îi ceară unui prieten de acasă unul nou. Tot de acasă a primit şi uniformă, vestă antiglonţ şi kitul de prim ajutor. Guvernul i-a dat doar arme şi muniţie.
Suferinţa de pe front
Daniel i-a mărturisit jurnalistului cât de mult îşi doreşte să se întoarcă acasă, în Zaporijje, cât de greu îi este să ucidă şi cât de mult îl doare să îşi vadă prietenii murind.
„A explicat, dând dovadă de o înţelegere remarcabilă a naturii umane pentru un tânăr de 19 ani, că nu îşi urăşte adversarii. Credea că mulţi dintre ei probabil luptă pentru prietenii lor, aşa cum face şi el (…). Daniel a spus că s-a înrolat în armată pentru a-şi apăra ţara de ceea ce consideră o invazie rusă. A numit-o ‘un adevărat război’. A mărturisit că a fost singurul dintre prietenii săi care s-a înrolat voluntar în armată”, a notat jurnalistul.
Daniel a fost antrenat doar câteva săptămâni înainte de a ajunge pe câmpul de luptă şi a învăţat din greşelile camarazilor săi care au fost ucişi. El a fost aproape de moarte de multe ori; câteva secunde sau câţiva centimetri i-au decis soarta în fiecare zi.
Visul său era să ajungă în America, de aceea a şi învăţat engleza atât de bine. ÎI plăcea muzica rap şi rock din Statele Unite şi îi cunoştea şi pe actorii de la Hollywood.
Daniel ar fi trebuit să vină să-mi spună „La revedere” în ziua în care am plecat din Piski, însă nu a mai venit niciodată”, a povestit jurnalistul. Daniel i-a trimis mai târziu un e-mail în care i-a explicat că, în ziua în care a plecat, un mortar a căzut în traseul în care se afla. A fost inconştient câteva momente, după ce s-a ales cu o contuzie la cap.
După câteva săptămâni în care a stat internat în spital şi două zile petrecute acasă, Daniel s-a întors pe câmpul de luptă, unde a fost ucis puţin timp mai târziu.