Cateva lamuriri... deespre cetatenie, nationalitate, natiune, natie, etnie...
CETĂȚENÍE f. Drept juridic de cetățean; calitatea de a fi cetățean. A acorda ~. A dobândi ~. ♢ Dublă ~ stare de a fi cetățean a două state. [Art. cetățenia; G.-D. cetățeniei; Sil. -ni-e] /cetățean + suf. ~ie
Sursa: NODEX
NAȚIONALIT//ÁTE ~ăți 1) Comunitate de oameni cu limbă și cultură comună, care s-a constituit istoricește pe un teritoriu dat. 2) Apartenență a unei persoane la o anumită națiune. [G.-D. naționalității; Sil. -ți-o-] /<fr. nationalité, germ. Nationalität
Sursa: NODEX
NAȚIONALITÁTE s.f. 1. Calitatea unui individ de a aparține unei națiuni. ♢ Naționalitate conlocuitoare = comunitate de oameni cu aceleați caractere naționale, locuind pe teritoriul unui alt stat. 2. Caracterul specific, propriu al unei națiuni. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. nationalité].
Sursa: DN
NAȚIONALITÁTE s. f. 1. ansamblul însușirilor proprii unei națiuni. 2. apartenența unui individ la o anumită națiune. o ~ conlocuitoare = comunitate de oameni cu aceeași limbă și origine, locuind ca minoritate pe teritoriul unui alt stat. (< fr. nationalité, germ. Nationalität)
Sursa: MDN
NAȚIONALITATE CONLOCUITOÁRE s. etnici (pl.), minoritate națională.
Sursa: Sinonime
NAȚIÚN//E ~i f. Comunitate stabilă de oameni constituită istoricește și apărută pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, manifestate în particularitățile specifice ale culturii. [G.-D. națiunii; Sil. -ți-u-] /<lat. natio, ~onis, it. nazione, fr. nation
Sursa: NODEX
NAȚIÚNE s.f. Formă de comunitate etnică-socială a oamenilor, produs al dezvoltării societății pe o treaptă superioară, având ca trăsături definitorii comunitatea de teritoriu, a intereselor economice, a originii limbii și culturii, o anumită factură psihică. [Pron. -ți-u-, var. nație s.f. / cf. fr. nation, it. nazione, lat. natio].
Sursa: DN
NAȚIÚNE s. f. formă de comunitate umană stabilă, istoricește constituită, caracterizată prin comunitatea de limbă, de teritoriu, de viață economică, politică (statală) și de cultură. (< lat. natio, fr. nation, it. nazione)
Sursa: MDN
NÁȚIE s.f. v. națiune.
Sursa: DEX '98
náție (náții), s.f. – 1. Popor. – 2. (Trans., Banat) Popor de jos. – 3. (Arg.) Prieten, camarad. – Var. nățiune. Fr. nation, lat. natio, cf. rus. nacija. – Der. (din fr.) național, adj.; naționalism, s.n.; naționalist, adj.; naționalitate, s.f.; naționaliza, vb.
Sursa: DER
NÁȚIE s.f. v. națiune.
Sursa: DN
ETNÍ//E ~i f. Grup uman de aceeași origine, limbă și tradiții culturale. [G.-D. etniei] /<fr. ethnie
Sursa: NODEX
- Am postat aceste definitii... pentru ca am constatat ca exista diferente de interpretare privind sensul acestor notiuni... Asa ca am considerat necesar ca in discutii sa vorbim despre acelas lucru...
Si ca lucrurile sa fie si mai clare: in limba romana nationalitate nu este automat tot una cu cetatenie! Confuzia provine din faptul ca in LIMBA ENGLEZA nationality are sensul de cetatenie! In limba romana nu are acelasi sens...
Sursa: NODEX
NAȚIONALIT//ÁTE ~ăți 1) Comunitate de oameni cu limbă și cultură comună, care s-a constituit istoricește pe un teritoriu dat. 2) Apartenență a unei persoane la o anumită națiune. [G.-D. naționalității; Sil. -ți-o-] /<fr. nationalité, germ. Nationalität
Sursa: NODEX
NAȚIONALITÁTE s.f. 1. Calitatea unui individ de a aparține unei națiuni. ♢ Naționalitate conlocuitoare = comunitate de oameni cu aceleați caractere naționale, locuind pe teritoriul unui alt stat. 2. Caracterul specific, propriu al unei națiuni. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. nationalité].
Sursa: DN
NAȚIONALITÁTE s. f. 1. ansamblul însușirilor proprii unei națiuni. 2. apartenența unui individ la o anumită națiune. o ~ conlocuitoare = comunitate de oameni cu aceeași limbă și origine, locuind ca minoritate pe teritoriul unui alt stat. (< fr. nationalité, germ. Nationalität)
Sursa: MDN
NAȚIONALITATE CONLOCUITOÁRE s. etnici (pl.), minoritate națională.
Sursa: Sinonime
NAȚIÚN//E ~i f. Comunitate stabilă de oameni constituită istoricește și apărută pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, manifestate în particularitățile specifice ale culturii. [G.-D. națiunii; Sil. -ți-u-] /<lat. natio, ~onis, it. nazione, fr. nation
Sursa: NODEX
NAȚIÚNE s.f. Formă de comunitate etnică-socială a oamenilor, produs al dezvoltării societății pe o treaptă superioară, având ca trăsături definitorii comunitatea de teritoriu, a intereselor economice, a originii limbii și culturii, o anumită factură psihică. [Pron. -ți-u-, var. nație s.f. / cf. fr. nation, it. nazione, lat. natio].
Sursa: DN
NAȚIÚNE s. f. formă de comunitate umană stabilă, istoricește constituită, caracterizată prin comunitatea de limbă, de teritoriu, de viață economică, politică (statală) și de cultură. (< lat. natio, fr. nation, it. nazione)
Sursa: MDN
NÁȚIE s.f. v. națiune.
Sursa: DEX '98
náție (náții), s.f. – 1. Popor. – 2. (Trans., Banat) Popor de jos. – 3. (Arg.) Prieten, camarad. – Var. nățiune. Fr. nation, lat. natio, cf. rus. nacija. – Der. (din fr.) național, adj.; naționalism, s.n.; naționalist, adj.; naționalitate, s.f.; naționaliza, vb.
Sursa: DER
NÁȚIE s.f. v. națiune.
Sursa: DN
ETNÍ//E ~i f. Grup uman de aceeași origine, limbă și tradiții culturale. [G.-D. etniei] /<fr. ethnie
Sursa: NODEX
- Am postat aceste definitii... pentru ca am constatat ca exista diferente de interpretare privind sensul acestor notiuni... Asa ca am considerat necesar ca in discutii sa vorbim despre acelas lucru...
Si ca lucrurile sa fie si mai clare: in limba romana nationalitate nu este automat tot una cu cetatenie! Confuzia provine din faptul ca in LIMBA ENGLEZA nationality are sensul de cetatenie! In limba romana nu are acelasi sens...